Mai multe piese de la The Stranglers
Descriere
Tastaturi, voce: Dave Greenfield
Producator: Dave Greenfield
Chitară, voce: Hugh Cornwell
Producător: Hugh Cornwell
Chitară bas: Jean Jacques Burnel
Producator: Jean Jacques Burnel
Voce: Jean Jacques Burnel
Tobe, percuție: Jet Black
Producător: Jet Black
Compozitor: Dave Greenfield
Compozitor: Hugh Cornwell
Compozitor: Jean Jacques Burnel
Compozitor: Jet Black
Compozitor, scriitor: The Stranglers
Versuri și traducere
Original
Bonsoir!
Ton véhicule n'a pas l'air d'avoir de passager.
Peux-tu. . .
Veux-tu me recevoir sans trop te déranger?
Mes bottes ne feront pas trop d'écho dans ton couloir.
Pas de bruit avec mes adieux.
Pas pour nous, les moments perdus, en attendant un incertain au revoir.
Parce que j'ai la folie.
Oui, j'ai la folie.
Oui, c'est la folie. Oui, c'est la folie.
Oui, c'est la folie. Oui, c'est la folie.
Il était une fois un étudiant. . .
qui voulait fort, comme en littérature.
Sa copine, elle était si douce qu'il pouvait presque, en la mangeant, rejeter tous les vices, repousser tous les mâles, détruire toute beauté.
Qui, par ailleurs, n'avait jamais été ses complices parce qu'il avait la folie.
Il avait la folie.
Oui, c'est la folie.
Oui, c'est la folie.
Oui, c'est la folie. Oui, c'est la folie.
Et si parfois, l'on fait des confessions, à qui les raconter?
Même le bon Dieu nous a laissé tomber.
Un autre endroit, une autre vie.
Et oui, c'est une autre histoire.
Mais à qui tout raconter?
Chez les ombres de la nuit, au petit matin, au petit gris, combien de crimes ont été commis contre les mensonges et soi-disant les lois du cœur?
Combien sont là à cause de la folie?
Parce qu'ils ont la folie.
Ils ont la folie.
Oui, c'est la folie. Oui, c'est la folie. Oui, c'est la folie.
Oui, c'est la folie.
La folie.
La folie.
La folie.
La folie.
La folie
Traducere în română
Bună seara!
Vehiculul dvs. nu pare să aibă niciun pasager.
Poți. . .
Vrei să mă primești fără să te deranjezi prea tare?
Cizmele mele nu vor face prea mult ecou pe holul tău.
Fără zgomot cu rămas-bunul meu.
Nu pentru noi, momentele pierdute, în așteptarea unui rămas nesigur.
Pentru că sunt nebun.
Da, sunt nebun.
Da, e o nebunie. Da, e o nebunie.
Da, e o nebunie. Da, e o nebunie.
A fost odată un student. . .
care a vrut din greu, ca în literatură.
Iubita lui, era atât de dulce încât aproape că putea, mâncând-o, să respingă toate viciile, să respingă toți bărbații, să distrugă orice frumusețe.
Care, de altfel, nu-i fusese niciodată complicii pentru că era nebun.
Era nebun.
Da, e o nebunie.
Da, e o nebunie.
Da, e o nebunie. Da, e o nebunie.
Și dacă uneori facem mărturisiri, cui îi putem spune?
Chiar și bunul Dumnezeu ne-a dezamăgit.
Alt loc, altă viață.
Și da, asta e altă poveste.
Dar cui să-i spun totul?
Printre umbrele nopții, dimineața devreme, în micul cenușiu, câte crime s-au comis împotriva minciunii și a așa-ziselor legi ale inimii?
Câți sunt din cauza nebuniei?
Pentru că sunt nebuni.
Sunt nebuni.
Da, e o nebunie. Da, e o nebunie. Da, e o nebunie.
Da, e o nebunie.
Nebunie.
Nebunie.
Nebunie.
Nebunie.
Nebunie