Mai multe piese de la Słoń
Mai multe piese de la Chris Carson
Descriere
Compozitor: Krystian Siłakowski
Liric: Wojciech Zawadzki
Versuri și traducere
Original
Znamy się już od pierwszego momentu, kiedy z matczynych odmętów cię wyciągną na światło.
Narodziny są jak wyrwanie ze snu, a w twym małym sercu rusza nerwowe staccato. Będę z tobą aż po kres twych dni. Będę dzielić z tobą stres i łzy.
Jestem twoim cieniem ukrytym w ciele i dzielę z tobą życie, nawet jeśli śpisz.
Gdy idziesz na strych lub do piwnicy, schodzisz i przypominasz sobie nagle wszystkie filmy grozy.
Gdy trzeszczą stare schody i wokół nic nie widać, ja z uśmiechem wariata na wskroś cię przeszywam. Umiem skręcić jelita.
Robię to na pełen etat. Najmniejsze pęknięcie w tobie potrafię zamienić w przepaść.
Mówią, że mam wielkie oczy, jak głosi legenda.
Musiałbyś zobaczyć swoje, gdy idziesz w nocy przez cmentarz. Jestem w umyśle dziecka i sercu starca.
Nie zliczysz moich imion na dziesięciu palcach.
Będę do krańca twych dni się tobą karmić, aż rodzina wsadzi ci do ust obol zmarłych.
Nim otuli cię czarny piach, towarzyszę ci na jawie i w snach. Moją bladą twarz i imię znasz.
S-T-R-A-C-H, strach! Nim otuli cię czarny piach, towarzyszę ci na jawie i w snach.
Moją bladą twarz i imię znasz. S-T-R-A-C-H, strach.
Jestem głosem natury, walką o przetrwanie i widzisz mnie w obcych twarzach, które mijasz w ciemnej bramie. Patrzysz mi prosto w oczy, gdy stoisz nad przepaścią.
Jestem latarnią, wokół której owija się auto. Pamiętasz lato i pływanie w jeziorze?
Dziwny dyskomfort, kiedy wpływasz na głęboką wodę.
Coś cię może przecież nagle złapać za kostkę i wciągnąć na dno, gdy będziesz miotać się na oślep.
O nocnej porze idę z tobą przez park. Dreszcz przeszywa kark, bo z krzaków dobiega trzask.
To miejsce jest bez lamp, bez ludzi, bez kamer.
Podnoszę ci tętno, gdy oglądasz się przez ramię.
Gdy siedzisz sam w chacie i nagle podłoga skrzypi, instynkt każe ci zapalić światło i wyciszyć TV.
Gdy nasłuchując milczysz, ja wyciągam swe macki, zmieniając się w niepokój, że ktoś na ciebie patrzy.
Nim otuli cię czarny piach, towarzyszę ci na jawie i w snach. Moją bladą twarz i imię znasz.
S-T-R-A-C-H, strach! Nim otuli cię czarny piach, towarzyszę ci na jawie i w snach.
Moją bladą twarz i imię znasz. S-T-R-A-C-H, strach.
Czasem nawet w środku nocy umysł otuli cień i do objęć Morfeusza wkrada się ponury sen.
Wierzgasz na łóżku, byleby obudzić się tak jak ćma w szklance stojącej do góry dnem.
Niczym głodny sęp krążę nad twym jestestwem.
Mój cel to ostrzeganie cię przed niebezpieczeństwem i jak kleszcz chłepczę noce, kiedy budzisz się z krzykiem.
Uwiłem sobie gniazdko w ciemnym miejscu psyche. Na świecie żyje ludzkość, nie ma potworów.
Pod łóżkiem nie siedzi monstrum rodem z folkloru.
W półmroku nie czai się na ciebie wendigo, a typ w parku z siekierą w spodniach nie jest strzygą.
Strach to ogniwo, które pomaga ci przetrwać, choć czasem wychodzi z niego zwykły szyderca.
Jest z tobą od dziecka do chwili, jak zdychasz i mimo że najgorsza, to łączy was przyjaźń. Nim otuli cię czarny piach, towarzyszę ci na jawie i w snach.
Moją bladą twarz i imię znasz. S-T-R-A-C-H, strach!
Nim otuli cię czarny piach, towarzyszę ci na jawie i w snach. Moją bladą twarz i imię znasz.
S-T-R-A-C-H, strach!
Traducere în română
Ne cunoaștem din prima clipă când te scot din adâncul mamei tale în lumină.
Nașterea este ca și cum ai fi trezit din somn, iar inima ta mică începe să se miște într-un staccato nervos. Voi fi cu tine până la sfârșitul zilelor tale. Voi împărtăși stresul și lacrimile cu tine.
Sunt umbra ta ascunsă în corpul tău și împart viața cu tine chiar și atunci când dormi.
Când mergi la mansardă sau la subsol, cobori și dintr-o dată îți amintești de toate filmele de groază.
Când scările vechi scârțâie și nu vezi nimic în jurul tău, te străpung cu un zâmbet de nebun. Îmi pot răsuci intestinele.
Fac asta cu normă întreagă. Pot transforma cea mai mică crăpătură din tine într-un abis.
Se spune că am ochii mari, după cum spune legenda.
Ar trebui să-l vezi pe al tău când te plimbi noaptea prin cimitir. Sunt în mintea unui copil și în inima unui bătrân.
Nu-mi poți număra numele pe zece degete.
Mă voi hrăni cu tine până la sfârșitul zilelor tale, până când familia ta va pune obolele morților în gura ta.
Înainte ca nisipul negru să te acopere, te însoțesc în trezire și visare. Îmi cunoști chipul și numele palid.
S-T-R-A-C-H, frică! Înainte ca nisipul negru să te acopere, te însoțesc în trezire și visare.
Îmi cunoști chipul și numele palid. S-T-R-A-C-H, frică.
Sunt vocea naturii, lupta pentru supraviețuire și mă vezi în fețele ciudate pe care treci în poarta întunecată. Mă privești drept în ochi în timp ce stai deasupra prăpastiei.
Eu sunt farul în jurul căruia se înfășoară mașina. Îți amintești vara și înotul în lac?
Disconfort ciudat la intrarea în apă adâncă.
Ceva ar putea să te apuce brusc de gleznă și să te tragă în jos în timp ce te băteai orbește.
Noaptea merg cu tine prin parc. Un fior îți curge pe ceafă când auzi un trosnet din tufișuri.
Acest loc este fără lămpi, fără oameni, fără camere.
Îți ridic pulsul când te uiți peste umăr.
Când stai singur într-o căsuță și brusc scârțâie podeaua, instinctul tău îți spune să aprinzi lumina și să dezactivezi televizorul.
În timp ce ești tăcut, ascultând, îmi întind tentaculele, transformându-mă în anxietate că cineva te privește.
Înainte ca nisipul negru să te acopere, te însoțesc în trezire și visare. Îmi cunoști chipul și numele palid.
S-T-R-A-C-H, frică! Înainte ca nisipul negru să te acopere, te însoțesc în trezire și visare.
Îmi cunoști chipul și numele palid. S-T-R-A-C-H, frică.
Uneori, chiar și în miezul nopții, o umbră copleșește mintea și un vis întunecat se strecoară în îmbrățișarea lui Morpheus.
Dai cu piciorul în pat doar ca să te trezești ca o molie într-un pahar cu susul în jos.
Ca un vultur flămând, mă rotesc peste ființa ta.
Scopul meu este să te avertizez de pericol și, ca o căpușă, țin nopțile când te trezești țipând.
Am făcut un cuib într-un loc întunecat al psihicului. Există umanitate în lume, nu există monștri.
Nu există niciun monstru din folclor care stă sub pat.
Nu e niciun wendigo care te pândește în amurg, iar tipul din parc cu un topor în pantaloni nu este un striga.
Frica este veriga care te ajută să supraviețuiești, deși uneori se dovedește a fi doar un batjocoritor.
E cu tine de când erai copil până mori și, deși e cel mai rău, încă mai ai o prietenie. Înainte ca nisipul negru să te acopere, te însoțesc în trezire și visare.
Îmi cunoști chipul și numele palid. S-T-R-A-C-H, frică!
Înainte ca nisipul negru să te acopere, te însoțesc în trezire și visare. Îmi cunoști chipul și numele palid.
S-T-R-A-C-H, frică!