Mai multe piese de la Pezet
Mai multe piese de la Auer
Descriere
Intro (Niki) (cuty: DJ Panda) · Pezet · Auer
Vocal: Pezet
Productie muzicala: Auer
Liric: Jan Paweł Kapliński
Compozitor: Marek Teodoruk
Versuri și traducere
Original
To dziewięćdziesiąt BPM jak moje serce bije. Wtedy ginie biggie.
Kolejny miesiąc, szary dzień jak z wielkiej płyty. Cały wstaję, wcale mnie nie widzi, gdy krzyczę
Boże, daj mi wiarę, ale znaleźć jej nie mogę w Biblii.
A ty może zapomniałeś lub nie widzisz, bo ci oczy zasłaniały ciemne okulary.
Albo cię nie zrozumiałem, bo gadałeś w jidysz. Na ulicy stałem kiedy świat się walił sam jak Kali.
Chudy chłopak, okulary późną nocą, nocne mary, zwidy, nocne bary, bimby jak od nosa udary. Niby brałeś to by stać z towarem, by się wybić.
Nie płakałem, gdy cię pochowali. Chciałem gdzieś stąd wypłyć. I wersy jak po deszczu grzyby.
Pierwsze bity coś tam w midi na Atari lub z Amigi. Coś jak dziary albo sznyty.
Noszę w sercu blizny tak jak ciało zszyte.
Co by się nie działo, wstajesz, idziesz dalej, póki trwa to życie, póki trwa to życie.
Co by się nie działo, wstajesz, idziesz dalej, póki trwa to życie.
Wyrzuć wszystko, co cię boli. Nie chcesz już do tego wracać.
Czas nas goni, rana się zagoi. Wstawaj, dawaj!
Żal i gorycz.
Ursynów, Warszawa, gdzie za mało było boisk, lecz nas Andrzej uczył latać. To, co cię boli, to cię boli.
Strata goi się powoli, ale będziesz mędrszym świata. To życie ciężka waga i najtwardsza walka. Często się upada.
Wstawaj tak jak Niki Lauda.
W szkole mówią mi, że będę nikim. Zdolny, lecz leniwy.
Postanawiam, że zdobędę szczyty, by być wiecznie żywy, chociaż wokół świat jest dziki.
Niemen śpiewał, że jest dziwny. Stoję sam jak napad okuniki. Życie jak wyścigi.
Pusta lodówka, wynajęty pokój. Tylko bez paniki. Wspominam to dziś, kiedy jem ostrygi.
Ze mną same stare wygi. Kiedyś młode wilki, legendarni tak jak CBGB.
Ty nie jesteś z naszej ligi. Jak bolidy czas przyspieszał. Ojciec puszczał mi.
Jak Niki Lauda płonie w siedem sześć na Nürburgring. Ja na podwórku wtedy w plastikowym kubku drink.
Na jakimś murku co dzień żegnam identyczne dni.
Myślę wejdę oknem, by przede mną zamknąć drzwi. Warszawa wtedy moknie, a życie nie jest słodkie tak jak łzy. Jak
Henry Manda jestem zły, więc piszę punche tak, że cała branża zjeżdża na SOR, a dzisiaj wracam jak Niki Lauda na tor.
Ojciec mówił mi mierz wysoko, najwyżej się rozczarujesz. Haha. Ej! Łuh!
Wyrzuć wszystko, co cię boli. Nie chcesz już do tego wracać.
Czas nas goni, rana się zagoi. Wstawaj, dawaj!
Żal i gorycz.
Ursynów, Warszawa, gdzie za mało było boisk, lecz nas Andrzej uczył latać. To, co cię boli, to cię boli.
Strata goi się powoli, ale będziesz mędrszym świata. To życie ciężka waga i najtwardsza walka. Często się upada.
Wstawaj tak jak Niki Lauda. Wyrzuć wszystko, co cię boli.
Nie chcesz już do tego wracać. Czas nas goni, rana się zagoi. Wstawaj, dawaj!
Żal i gorycz.
Ursynów, Warszawa, gdzie za mało było boisk, lecz nas Andrzej uczył latać. To, co cię boli, to cię boli.
Strata goi się powoli, ale będziesz mędrszym świata. To życie ciężka waga i najtwardsza walka. Często się upada.
Wstawaj tak jak Niki Lauda. Myślę, co to znaczy być sobą? Którą iść drogą?
Gdzieś bez celu szedłem nieraz. Tak łatwo było stojć, szleć i zostać nikim.
A było blisko. Widziałem nic jak na dłoni. Tyle razy myślałem, że to koniec, wiesz.
Im jest trudniej, ciężej zaciskam dłonie w pięść. Dzia i gra płonie gdzieś.
Jeszcze nie trzeba jeść. Wiem, że czas.
Czas wziąć się w garść, odmienić świat, łapać szansę. Ja nie umie się na żywca, wiesz? Łapy precz! Będzie dobrze.
Będzie, będzie dobrze.
Traducere în română
Sunt nouăzeci de BPM în timp ce inima îmi bate. Apoi Biggie moare.
Încă o lună, o zi gri, direct dintr-un album mare. Mă trezesc tot timpul, nu mă vede deloc când țip
Doamne, dă-mi credință, dar nu o găsesc în Biblie.
Și poate ai uitat sau nu poți vedea pentru că ochii tăi erau acoperiți de ochelari întunecați.
Sau nu te-am înțeles pentru că vorbeai idiș. Stăteam pe stradă când lumea se prăbuși ca Kali.
Un băiat slăbănog, ochelari noaptea târziu, coșmaruri, halucinații, baruri de noapte, bimbo-uri ca niște lovituri din nas. Se presupune că ai luat-o să stea cu marfa, să iasă în evidență.
Nu am plâns când te-au îngropat. Am vrut să plec de aici undeva. Și versurile se ciuperc ca ciupercile după ploaie.
Primele biți au fost ceva în midi pe Atari sau Amiga. Ceva precum tatuaje sau tăieturi.
Port cicatrici în inimă ca un corp cusut împreună.
Indiferent ce s-ar întâmpla, te ridici, continui, atâta timp cât durează această viață, cât durează această viață.
Indiferent ce s-ar întâmpla, te ridici și mergi mai departe cât durează această viață.
Aruncă tot ce te doare. Nu vrei să te întorci la asta.
Timpul se scurge pentru noi, rana se va vindeca. Ridică-te, hai!
Durere și amărăciune.
Ursynów, Varșovia, unde erau prea puține terenuri de sport, dar Andrzej ne-a învățat să zburăm. Ceea ce te doare, te doare.
Pierderea se vindecă încet, dar vei fi mai înțelept din lume. Aceasta este greutatea grea a vieții și cea mai grea luptă. Cazi des.
Ridică-te ca Niki Lauda.
La școală îmi spun că voi fi un nimeni. Talentată, dar leneșă.
Hotărăsc că voi cuceri vârfurile pentru a fi veșnic în viață, deși lumea din jurul meu este sălbatică.
Niemen a cântat că era ciudat. Stau singur ca o criză. Viața este ca o cursă.
Frigider gol, camera inchiriata. Doar nu intrați în panică. Îmi amintesc asta astăzi când mănânc stridii.
Doar bătrâni cu mine. Odinioară tineri lupi, legendari la fel ca CBGB.
Ai ieșit din liga noastră. Timpul se accelera ca mașinile de curse. Tatăl meu a jucat-o pentru mine.
Cum Niki Lauda arde șapte șase pe Nürburgring. Eram în curte și am băut într-un pahar de plastic.
În fiecare zi îmi iau rămas bun de la aceleași zile pe un perete.
Cred că voi intra pe fereastră să-mi închid ușa în față. Apoi Varșovia se udă, iar viața nu este la fel de dulce ca lacrimile. Cum
Henry Manda, sunt supărat, așa că scriu pumni pentru ca întreaga industrie să vină la urgențe, iar astăzi revin ca Niki Lauda pe pistă.
Tatăl meu mi-a spus că țintesc sus, vei fi doar dezamăgit. Haha. Hei! Vai!
Aruncă tot ce te doare. Nu vrei să te întorci la asta.
Timpul se scurge pentru noi, rana se va vindeca. Ridică-te, hai!
Durere și amărăciune.
Ursynów, Varșovia, unde erau prea puține terenuri de sport, dar Andrzej ne-a învățat să zburăm. Ceea ce te doare, te doare.
Pierderea se vindecă încet, dar vei fi mai înțelept din lume. Aceasta este greutatea grea a vieții și cea mai grea luptă. Cazi des.
Ridică-te ca Niki Lauda. Aruncă tot ce te doare.
Nu vrei să te întorci la asta. Timpul se scurge pentru noi, rana se va vindeca. Ridică-te, hai!
Durere și amărăciune.
Ursynów, Varșovia, unde erau prea puține terenuri de sport, dar Andrzej ne-a învățat să zburăm. Ceea ce te doare, te doare.
Pierderea se vindecă încet, dar vei fi mai înțelept din lume. Aceasta este greutatea grea a vieții și cea mai grea luptă. Cazi des.
Ridică-te ca Niki Lauda. Mă gândesc, ce înseamnă să fii tu însuți? Pe ce drum să merg?
Mergeam adesea fără țintă pe undeva. Era atât de ușor să stai și să mergi și să devii nimic.
Și era aproape. nu am văzut nimic. De atâtea ori am crezut că s-a terminat, știi.
Cu cât devine mai greu, cu atât îmi strâng mâinile în pumn. Jocul și jocul ard undeva.
Nu este nevoie să mănânci încă. Știu că e timpul.
Este timpul să vă uniți, să schimbați lumea, să luați o șansă. Nu știu să cânt live, știi? Mâinile jos! O să fie bine.
Va fi, va fi bine.