Mai multe piese de la Kali
Mai multe piese de la Flawless
Mai multe piese de la Paluch
Descriere
Compozitor: Marcin „Kali” Gutowski
Autor: Filip "Flvwlxss" Wiśniewski
Versuri și traducere
Original
Żyć jak fani wywiera presję. Chcę więcej. Spełniam misję, przynoszę refleksję.
Bierzcie i jedzcie. Nie czuję sławy, raczej depresję. Te z bólem koneksje.
Mam pasję, grubą pensję, ale w trasie tęsknię. Piszą chcesz z tym marny hejcie.
I tak od dawna mam dziurawę w serce. Jak mnie zabiłeś to już się nie uda.
Hejtotporny jak premiera fura. Dla szczura niewarty tytuły króla.
Żyję za dwóch, choć bez sobowtóra. Nic po tytułach, bo gra nieludzka. Na szczytach się tułam jak
Jurek Kukuczka. Do domu jeszcze długa trasa.
Może się nie powtórzyć szansa, by być kimś. Jak kilometry lecą lata.
Chciałbym inaczej, ale tylko tak potrafię żyć. Show biznes marna dziwka.
Mam i mnie swym tanim wdziękiem. Już szepta co chce usłyszeć i do kiermany mi wkłada rękę.
Chcę mu dusze zabrać za bezcen, ja wszystko widzę, mam w oczach rentgen.
Hej suko, ja nic nie muszę. Zawsze byłem, będę, jestem.
Mam już dosyć błysków fleszy i tłumów. Łycha, nosy, byle dalej od żywych trupów. Wyszedłem bosy.
Czy wierzyłeś we mnie, gdy nie było boomu? Doszedłem do forsy.
Niewierni mówią mi guru. Popatrz na me oczy zmęczone jak to miasto.
By rano wstać znowu brak mi sił. Tyle na głowie.
Znowu nie mogę zasnąć, a wszystko i tak zamieni się w pył. Chciałbym uciec tam. Tam, gdzie nie muszę nic.
Gdzie nie znajdzie mnie nikt, nawet ja sam.
Chciałbym uciec tam, gdzie znowu będę mógł śnić. Gdzie tylko one i hotel z milionem gwiazd. Już tylko opary, opary.
Niosą mnie opary, opary. Jestem tak blisko celu, a znowu brakuje mi wiary.
Już tylko opary, opary. Niosą mnie opary, opary. Jak stary człowiek i morze płynę na losu meandry.
Moja rozkmina od dłuższego czasu. Kim zrobił mnie rap?
Jestem dziś wzorem dla wielu dzieciaków i dźwigam ten dar. Nie wiem, czy chcę. Nie patrz już na mnie. Element rozrywki.
Chcą być jak ja.
Nie celebryta bez jazdy medialnej, choć bagaż gwiazdy wrzucili na bar. Nigdy nie czwałem białego kurestwa. Nigdy też ziomek nie byłem jak reszta.
Natural siła. Znów lecę na resztach. Kuwas do pełna to moja rezerwa.
Duchowy kompas wskazuje kierunek.
Jestem prawdziwy bez jebania psów, bez fazy na bycie postrachem podwórek. Niosę tam miłość mocą mych słów. Często tak mam lot na oparach.
Mówię o duszy, nie hero w melinie. Wciąż zapamiętam, gdzie jest moja stacja.
Zero sześć siedem przy mojej rodzinie. Znam ciężką pracę za marne grosze.
Lata tak chude, jakby miały gorset. Chcesz coś powiedzieć, to zamknij mordę.
To, gdzie dziś jestem, zawdzięczam sobie. To, co dziś widzisz, to góry wierzchołek.
Zbiegóra samotności, serce skute lodem. Nie wiem sam, czy to kim jestem.
To dar czy kara. Ile sam wytrzymam jeszcze? Znów lecę na oparach.
Popatrz na me oczy zmęczone jak to miasto.
By rano wstać znowu brak mi sił. Tyle na głowie.
Znowu nie mogę zasnąć, a wszystko i tak zamieni się w pył. Chciałbym uciec tam. Tam, gdzie nie muszę nic.
Gdzie nie znajdzie mnie nikt, nawet ja sam.
Chciałbym uciec tam, gdzie znowu będę mógł śnić. Gdzie tylko one i hotel z milionem gwiazd. Już tylko opary, opary.
Niosą mnie opary, opary. Jestem tak blisko celu, a znowu brakuje mi wiary.
Już tylko opary, opary. Niosą mnie opary, opary.
Jak stary człowiek i morze płynę na losu meandry.
Traducere în română
A trăi ca fanii pune presiune pe tine. vreau mai mult. Îmi îndeplinesc o misiune, aduc reflecție.
Luați și mâncați. Nu mă simt celebru, mă simt deprimat. Cei cu conexiuni dureroase.
Am pasiune, un salariu gras, dar mi-e dor să fiu pe drumuri. Ei scriu, vrei să spui asta, ești un urător prost.
Oricum, am o gaură în inimă de mult timp. Dacă m-ai ucis, nu va funcționa.
Rezistent la ură, deoarece premiera este o mașină. Nu merită titlul de rege pentru un șobolan.
Trăiesc pentru doi, deși fără dublu. Nimic despre titluri, pentru că jocul este inuman. Rătăceam pe vârfuri
Jurek Kukuczka. E încă un drum lung spre casă.
S-ar putea să nu mai ai șansa de a fi cineva din nou. Anii trec ca kilometri.
Mi-aș dori să fie altfel, dar este singurul mod în care pot trăi. Show business o curvă mizerabilă.
Mă are și pe mine cu farmecul lui ieftin. Deja șoptește ceea ce vrea să audă și își pune mâna în ceașca mea.
Vreau să-i iau sufletul pentru aproape nimic, pot vedea totul, am o vedere cu raze X în ochi.
Hei, cățea, nu trebuie să fac nimic. Întotdeauna am fost, voi fi, sunt.
M-am săturat de fulgere și de mulțimi. Noroc, nu, atâta timp cât stai departe de morții vii. am ieșit desculț.
Ai crezut în mine când nu era boom? am făcut bani.
Necredincioșii îmi spun guru. Uită-te la ochii mei, la fel de obosit ca acest oraș.
Nu am puterea să mă trezesc din nou dimineața. Atât de multe în mintea mea.
Nu pot să dorm din nou și oricum totul se va transforma în praf. Aș vrea să evadez acolo. Unde nu trebuie să fac nimic.
Unde nu mă va găsi nimeni, nici măcar pe mine.
Aș vrea să evadez într-un loc în care să pot visa din nou. Unde doar ei și un hotel cu un milion de stele. Doar fumuri, fumuri.
Sunt purtat de fum, de fum. Sunt atât de aproape de obiectivul meu, dar din nou îmi lipsește credința.
Doar fumuri, fumuri. Sunt purtat de fum, de fum. Ca un bătrân și marea, curg prin meandrele sorții.
Al meu merge de mult timp. Cine m-a făcut rap?
Sunt un model pentru mulți copii astăzi și port acest cadou. Nu știu dacă vreau. Nu te mai uita la mine. Element de divertisment.
Ei vor să fie ca mine.
Nu o celebritate fără o plimbare mediatică, deși au aruncat bagajul vedetei pe bar. Nu am văzut niciodată curvă albă. Nu am fost niciodată ca restul, prietene.
Forța naturală. Alerg din nou cu resturi. Plănuit este rezerva mea.
Busola spirituală arată direcția.
Sunt real fără câini, fără faza de a fi teroarea curților. Aduc dragoste acolo cu puterea cuvintelor mele. Adesea simt că fug de fum.
Vorbesc despre suflet, nu despre eroul din bârlog. Încă îmi voi aminti unde este stația mea.
Zero șase șapte în fața familiei mele. Știu munca grea pentru o mizerie.
Ani atât de slabi de parcă ar avea un corset. Dacă vrei să spui ceva, taci din gură.
Îmi datorez locul unde sunt astăzi. Ceea ce vezi astăzi este vârful muntelui.
Un munte de singurătate, o inimă înghețată în gheață. Nu știu dacă așa sunt eu.
Este un cadou sau o pedeapsă? Cât mai pot supraviețui singur? Fug din nou de fum.
Uită-te la ochii mei, la fel de obosit ca acest oraș.
Nu am puterea să mă trezesc din nou dimineața. Atât de multe în mintea mea.
Nu pot să dorm din nou și oricum totul se va transforma în praf. Aș vrea să evadez acolo. Unde nu trebuie să fac nimic.
Unde nu mă va găsi nimeni, nici măcar pe mine.
Aș vrea să evadez într-un loc în care să pot visa din nou. Unde doar ei și un hotel cu un milion de stele. Doar fumuri, fumuri.
Sunt purtat de fum, de fum. Sunt atât de aproape de obiectivul meu, dar din nou îmi lipsește credința.
Doar fumuri, fumuri. Sunt purtat de fum, de fum.
Ca un bătrân și marea, curg prin meandrele sorții.