Mai multe piese de la Florian Künstler
Mai multe piese de la 1986zig
Descriere
Compozitor textier, inginer de programare, producător, inginer de mixare: Jens Schneider
Compozitor textier, producător, inginer de mixare: Jules Kalmbacher
Vocalist, compozitor Versitor: Florian Künstler
Vocalist: 1986zig
Inginer de masterat: Sascha "Busy" Bühren
Compozitor Versitor: Antje Schomaker
Versuri și traducere
Original
Hab manchmal so viel vor, weiß nicht, wohin damit.
Die Zeit, sie rennt und ich renn mit. Puste Kerzen aus. Wieder ein Jahr vorbei.
Weiß noch, als ich zwanzig war, schien vierzig ewig weit.
Ich wollt noch in Japan die Kirschblüten sehen. Hoch von der Startbahn aus dem Flieger springen.
Mich selber finden auf diesem Jakobsweg. Italienisch lernen, kann kaum ein Wort verstehen.
Doch weißt du was?
Jetzt mach ich das.
Der erste Schritt tut halt am Anfang manchmal weh.
Doch werd's nicht bereuen, auch wenn ich hunderttausend geh.
Und wenn ich irgendwann da oben steh, wer weiß, vor wem, wer weiß, vor wem.
Zwischen all dem Glück und den Tränen werd ich mit nem Lächeln erzählen: Ich hab gelebt.
Hab von klein auf schon gedacht, so wie ich leb, ich sterb. An diesem Gift oder an
Blei, bevor ich dreißig werd.
Dabei war immer schon mein größter Wunsch Familie haben. Gemeinsam mit 'ner Frau und Kinder abends einzuschlafen.
Hab trotzdem Glück gehabt. Zwei wundervolle Kids und eine Ex, die nach wie vor in meinem Herzen ist.
Und ein paar tausend Menschen, die mich fühlen, wenn ich sing.
Und mir geholfen haben zu sehen, wer ich wirklich bin.
Danke schön.
Der erste Schritt tut halt am Anfang manchmal weh.
Doch werd's nicht bereuen, auch wenn ich hunderttausend geh.
Und wenn ich irgendwann da oben steh, wer weiß, vor wem, wer weiß, vor wem.
Zwischen all dem Glück und den Tränen werd ich mit nem Lächeln erzählen: Ich hab gelebt.
Traducere în română
Uneori am atât de multe planificate, încât nu știu ce să fac cu ele.
Timpul curge și eu alerg cu el. Suflați lumânările. Încă un an peste.
Îmi amintesc când aveam douăzeci de ani, patruzeci păreau pentru totdeauna departe.
Am vrut să văd florile de cireș în Japonia. Sari din avion sus de pe pistă.
Găsindu-mă pe acest Drum al Sf. Iacob. Învățând limba italiană, cu greu înțeleg un cuvânt.
Dar știi ce?
Acum fac asta.
Primul pas uneori doare la început.
Dar nu voi regreta, chiar dacă las o sută de mii.
Și când ajung acolo sus la un moment dat, cine știe în fața cui, cine știe în fața cui.
Între toată fericirea și lacrimile, voi spune zâmbind: am trăit.
Mereu am crezut de mic că, pe măsură ce trăiesc, voi muri. Pe această otravă sau pe
Condu înainte să împlinesc treizeci de ani.
Cea mai mare dorință a mea a fost întotdeauna să am o familie. Adormi seara cu o soție și copii.
Încă am avut noroc. Doi copii minunați și un fost care este încă în inima mea.
Și câteva mii de oameni care mă simt când cânt.
Și m-a ajutat să văd cine sunt cu adevărat.
Mulțumesc foarte mult.
Primul pas uneori doare la început.
Dar nu voi regreta, chiar dacă las o sută de mii.
Și când ajung acolo sus la un moment dat, cine știe în fața cui, cine știe în fața cui.
Între toată fericirea și lacrimile, voi spune zâmbind: am trăit.