Mai multe piese de la KAFFKIEZ
Descriere
Producator: Johann Seifert
Compozitor: Johannes Eisner
Compozitor: Johannes Gottwald
Compozitor: Johann Seifert
Liric: Johannes Eisner
Versitor: Johannes Gottwald
Versitor: Johann Seifert
Versuri și traducere
Original
Wir sitzen beide vorn im leeren Glas. Der Kopf ist lang schon taub, die Lichter an.
Wir haben alle Kippen aufgeraucht. Mein allerletzter Schein liegt an der
Bar.
Es läuft zum dritten Mal der letzte Song. Das Leergut klirrt im Hintergrund im
Takt.
Und keiner von uns beiden traut sich, irgendwas zu sagen. Ich trau mich in der
Stille nicht zu fragen: Kommst du noch mit zu mir?
Was haben wir zu verlieren? Es ist schon kurz vor vier.
Was soll jetzt noch passieren? Kommst du mit zu mir?
Hast du noch Zeit?
Hast du noch Zeit?
Kommst du noch mit zu mir? Was soll uns schon passieren?
Ich hab ewig Zeit. Verpasst die erste Straßenbahn.
In den Schaufenstern brennt langsam buntes Licht.
Wir stehen wie festgewachsen hier, obwohl wir beide endlos frieren.
Meine Lippen sammeln ihren Mut, knapp die Leine, lass der Frage freien Lauf.
Meine Zunge löst die Stille auf, kann dir endlich sagen, was ich denk.
Kommst du noch mit zu mir?
Was haben wir zu verlieren? Es ist schon kurz vor vier.
Was soll jetzt noch passieren? Kommst du mit zu mir?
Hast du noch Zeit?
Hast du noch Zeit?
Kommst du noch mit zu mir? Was soll uns schon passieren?
Ich hab ewig Zeit.
Ich hab noch ewig.
Ich hab noch ewig. Ich hab, ich hab, ich hab noch ewig.
Hast du noch Zeit?
Hast du noch Zeit?
Kommst du noch mit zu mir? Was soll uns schon passieren?
Ich hab ewig Zeit. Hast du noch
Zeit?
Hast du noch Zeit?
Kommst du noch mit zu mir? Was soll uns schon passieren?
Ich hab ewig Zeit. Hast du noch
Zeit?
Traducere în română
Amândoi stăm în fața paharului gol. Capul a fost amorțit de mult, luminile sunt aprinse.
Am fumat toate mucurile. Ultima mea notă este despre
bar.
Ultima melodie este redată pentru a treia oară. Golurile clipesc în fundal
tact.
Și niciunul dintre noi nu îndrăznește să spună nimic. îndrăznesc în asta
Nu întreba în tăcere: Mai vii cu mine?
Ce avem de pierdut? E aproape ora patru.
Ce altceva ar trebui să se întâmple acum? vii cu mine?
Mai ai timp?
Mai ai timp?
Mai vii cu mine? Ce ar trebui să ni se întâmple?
am pentru totdeauna. Am ratat primul tramvai.
Lumini colorate ard încet în vitrine.
Stăm aici de parcă am fi înghețați, deși amândoi eram nesfârșit de frig.
Buzele mele își adună curajul, strâng lesa, lasă întrebarea să curgă.
Limba mea dizolvă tăcerea și în sfârșit vă poate spune la ce mă gândesc.
Mai vii cu mine?
Ce avem de pierdut? E aproape ora patru.
Ce altceva ar trebui să se întâmple acum? vii cu mine?
Mai ai timp?
Mai ai timp?
Mai vii cu mine? Ce ar trebui să ni se întâmple?
am pentru totdeauna.
Mai am pentru totdeauna.
Mai am pentru totdeauna. Am, am, am pentru totdeauna.
Mai ai timp?
Mai ai timp?
Mai vii cu mine? Ce ar trebui să ni se întâmple?
am pentru totdeauna. Îl mai ai
Timp?
Mai ai timp?
Mai vii cu mine? Ce ar trebui să ni se întâmple?
am pentru totdeauna. Îl mai ai
Timp?