Mai multe piese de la Irene Grandi
Mai multe piese de la Carmen Consoli
Descriere
Producator: Pio Stefanini
Voce: Irene Grandi
Liric: Leonardo Marcucci
Compozitor: Leonardo Marcucci
Autor: Jole Canelli
Compozitor: Jole Canelli
Versuri și traducere
Original
Questo viaggio in cui c'è ancora una canzone per noi che sfuma col tramonto sul deserto.
Io e te, due gocce di smalto e litri di acetone, un disco rotto che gira, campi di cotone e un maledetto bouquet.
Io e te, due note sopra un pentagramma di rumori, due api in volo a caccia di colori, foulard e cabriolet.
Due tasche piene in un armadio vuoto, ancora in piedi dopo un terremoto.
Questo viaggio in cui la radio ruba le stazioni e noi che siamo sopra un treno ormai deserto, adesso cado giù e ti lascio aperto.
Se mi prometti che, ehi, ehi, mmm, vabbè.
Io e te, due lacrime riflesse sulla stessa guancia, pesanti come piombo dritto nella pancia.
E allora sai che c'è?
Gocce di smalto e litri di acetone che troveranno un'altra soluzione.
Questo viaggio in cui la radio ruba le stazioni e noi che siamo sopra un treno ormai deserto, il nastro su un pensiero mai aperto.
Questo viaggio in cui la radio ruba le stazioni e noi da sole sopra un treno ormai deserto, adesso cado giù e ti lascio aperto.
Se mi prometti che salti pure tu con me.
Se mi prometti che, se mi prometti che salti pure tu, uh.
Gocce di smalto e litri di acetone che troveranno un'altra soluzione.
Questo viaggio in cui la radio ruba le stazioni e noi che siamo sopra un treno ormai deserto, il nastro su un pensiero mai aperto.
Questo viaggio in cui c'è l'ultima canzone per noi che sfuma col tramonto del deserto, adesso cado giù nel cielo aperto.
Se mi prometti che, ehi, ehi, salti pure tu con me.
Traducere în română
Această călătorie în care există încă un cântec pentru noi care se estompează odată cu apusul peste deșert.
Tu și cu mine, două picături de lac de unghii și litri de acetonă, un record rupt, câmpuri de bumbac și un buchet al naibii.
Tu și cu mine, două note deasupra unei pentagrame de zgomote, două albine în zbor vânând culori, eșarfe și decapotabile.
Două buzunare pline într-un dulap gol, încă în picioare după un cutremur.
Această călătorie în care radioul fură stațiile și noi care suntem într-un tren acum părăsit, acum cad și te las deschis.
Dacă îmi promiți asta, hei, hei, mmm, orice.
Tu și cu mine, două lacrimi reflectate pe același obraz, grele ca plumbul direct în burtă.
Deci știi ce?
Picături de lac de unghii și litri de acetonă care vor găsi o altă soluție.
Această călătorie în care radioul fură stațiile și noi, care suntem într-un tren acum părăsit, caseta de pe un gând care nu a fost niciodată deschis.
Această călătorie în care radioul fură stațiile și suntem singuri într-un tren acum părăsit, acum cad și te las deschis.
Dacă îmi promiți că vei sări și cu mine.
Dacă îmi promiți asta, dacă îmi promiți că vei sări și tu, uh.
Picături de lac de unghii și litri de acetonă care vor găsi o altă soluție.
Această călătorie în care radioul fură stațiile și noi, care suntem într-un tren acum părăsit, caseta de pe un gând care nu a fost niciodată deschis.
Această călătorie în care există ultimul cântec pentru noi care se estompează odată cu apusul deșertului, acum cad în cerul liber.
Dacă îmi promiți asta, hei, hei, și tu poți sări cu mine.