Mai multe piese de la Petit K
Mai multe piese de la Sylvain Duthu
Descriere
Scris de Cédric Boutelier și scris de Petty K.
Regizor audio și video: Yann Marchadour
Versuri și traducere
Original
Je me revois encore marcher le regard fier, toujours le mot pour rire et toujours le mot pour plaire.
Je savais où j'allais, je connaissais l'avenir, de qui je descendais et qui j'allais devenir.
Mais un jour d'hiver où je ne m'y attendais pas, la vie m'a abandonné sur le bord du chemin.
Et depuis, quand on me demande, je dis que ça va, mais où ça va? Je sais pas bien.
Donnez-moi de mes nouvelles, je me suis perdu de vue.
Je sais plus comment je m'appelle ni le nom de ma rue.
Comment tout se dérègle, comment un grain de sable vient bloquer l'appareil, vient bloquer l'engrenage. Je suis tout seul au monde, je ne sais plus où aller.
Je pourrais me morfondre, mais je suis juste paumé.
Car un jour d'hiver où je ne m'y attendais pas, la vie m'a abandonné sur le bord du chemin.
Et depuis, quand on me demande, je dis que ça va, mais où ça va? Je sais pas bien.
Donnez-moi de mes nouvelles, je me suis perdu de vue.
Je sais plus comment je m'appelle ni le nom de ma rue.
Si un jour, on se recroise, peu importe à quel endroit.
Et si j'ai l'air dans les nuages, peu importe l'état.
Je voudrais bien que tu oses me prendre enfin dans tes bras, me chuchoter quelque chose, me dire que ça ira.
-Donnez-moi de mes nouvelles.
-Je me suis perdu de vue.
-Je sais plus comment je m'appelle.
-Ni le nom de ma rue, de ma rue. Donnez-moi de mes nouvelles.
Je me suis perdu de vue.
-Je sais plus comment je m'appelle.
-Ni le nom de ma rue, de ma rue.
Traducere în română
Încă mă văd mergând cu mândrie în ochi, mereu un cuvânt de râs și mereu un cuvânt de mulțumit.
Știam încotro mă îndrept, știam viitorul, din cine descendeam și cine aveam să devin.
Dar într-o zi de iarnă în care nu mă așteptam, viața m-a abandonat pe marginea drumului.
Și de atunci, când oamenii mă întreabă, spun că e în regulă, dar unde se duce? nu stiu prea bine.
Dă-mi veștile mele, mi-am pierdut urma.
Nu mai știu numele meu sau numele străzii mele.
Cum merge totul prost, cum un grăunte de nisip blochează dispozitivul, blochează angrenajele. Sunt singur pe lume, nu știu unde să merg.
Aș putea să mă las, dar sunt doar pierdut.
Pentru că într-o zi de iarnă în care nu mă așteptam, viața m-a abandonat pe marginea drumului.
Și de atunci, când oamenii mă întreabă, spun că e în regulă, dar unde se duce? nu stiu prea bine.
Dă-mi veștile mele, mi-am pierdut urma.
Nu mai știu numele meu sau numele străzii mele.
Dacă într-o zi ne întâlnim din nou, nu contează unde.
Și dacă arăt de parcă sunt în nori, nu contează care este statul.
Aș vrea să îndrăznești în sfârșit să mă iei în brațe, să-mi șoptești ceva, să-mi spui că va fi bine.
-Dă-mi veștile mele.
-M-am pierdut din vedere.
-Nu mai știu cum mă cheamă.
-Nici numele străzii mele, al străzii mele. Dă-mi veștile mele.
M-am pierdut din vedere.
-Nu mai știu cum mă cheamă.
-Nici numele străzii mele, al străzii mele.