Mai multe piese de la Eypio
Descriere
Producători: Mustafa Arapoğlu și Ozlem Bölükbaşı.
Cuvinte: Ilhan Behlul Pektash
Versuri Rap: Eipio
Muzica: Rifat Shanliel
Producator: Kemal Aslan
Aranjat de: Mustafa Arapoglu Mili B.
Mix: Mustafa Arapoglou
Mastering: Emre Kiral
Contact media: Hilmi Elitez
Corzi: corzi Istanbul
Ney: Ferit Akkusha
Eve: JNR Aytaç Doğan
Chitară: Soyhan Shenyaylar
Regizor: Ferit Cetinkaya
Director de fotografie: Ferit Cetinkaya
Director artistic: Kaya Seddi
Supraveghetor iluminat: Mert Tchoban
Asistent regizor: Şeyma Cetinkaya
Culoare Kavitkan Choryush
Extragere focalizare: Furkan Kahraman
Cel mai bun băiat: Senol Sarıpglu
Asistent camera: Denise Efe Kushsesi
Asistent iluminat: Yasar Pesluk
Producator: Kamber Kaplanoglu
În culise: Semiha Peshlyuk
Iluminare: produs de Hue
Camera: Ferit Cetinkaya Production
Versuri și traducere
Original
İtirazım var bu zalim kadere.
İtirazım var bu sonsuz kere.
Fileğin cilvesine, hayatın sillesine, dertlerin cümlesine itirazım var.
Yarım kalan sevgiye, şu emanet gülmeye, yaşamadan ölmeye itirazım var.
Durum değil net, yapamam hareket. Nefes alıyoruz ama hepimiz ceset.
Çocukluğumda dinlediğim doksanlı kaset. Bir yanlış yapınca sokakta olursun paket.
Kahve zincirleri yoktu, çayla oralet. Konya'da şeker pancarı şimdi diyabet.
Mendil kanınızla da bizi kıyas et. Orospu çocukları bile alırdı plaket.
İtirazım var. Elim yüzüm kar. Bir tarafım felç olsa atıyor depart.
Ayrılısam sürüden de dörüler kapar. En kral köpek bile kemiğe kasar.
Biz hep karanlıktayız da elimizde far. Kendimizden başkasına vermedik zarar. Mahalle yanar bu beste saçını tarar.
Üç -tane kızım var. Benim edemem firar. -Ben hep yenilmeye mahkum muyum?
Ben hep ezilmeye mecbur muyum?
İtirazım var bu yalan dolana.
Benim bu dertlere ne borcum var ki?
Tuttu yakamı bırakmıyor.
Benim mutlulukla ne zorum var ki?
Bana cehennemi harat koyuyor.
Bana cehennemi harat koyuyor.
Traducere în română
Mă opun acestei soarte crude.
obiectez la nesfârșit.
Îmi opun întorsăturile rețelei, loviturile vieții și povara necazurilor.
Îmi opun dragostea neterminată, acest râs de încredere, moartea fără a trăi.
Situația nu este clară, nu mă pot mișca. Respirăm, dar toți suntem cadavre.
Caseta din anii nouăzeci pe care am ascultat-o când eram copil. Dacă faci o greșeală, vei fi pe stradă, pachet.
Nu existau lanțuri de cafea, doar cafenele și ceaiuri. Sfecla de zahăr din Konya este acum diabet.
Compară-ne cu sângele tău de pe batistă. Chiar și nenorociții ar primi plăcuțe.
Am o obiecție. Sunt acoperit de zăpadă. Dacă o parte a mea ar fi paralizată, ar dispărea.
Dacă părăsesc turma, va prinde viermii din turmă. Chiar și cel mai regal câine se poate plictisi până la oase.
Suntem mereu în întuneric cu farurile în mână. Nu am făcut rău nimănui în afară de noi înșine. Cartierul arde, această compoziție își pieptănează părul.
Am trei fiice. Nu pot scăpa. -Sunt mereu sortit să înfrâng?
Sunt întotdeauna obligat să fiu asuprit?
Mă opun acestei minciuni.
Ce datorie am față de aceste necazuri?
Mă prinde și nu mă dă drumul.
Ce problema am cu fericirea?
Mă dă iadul.
Mă dă iadul.