Mai multe piese de la Tamì
Descriere
Lansat: 31 octombrie 2025
Versuri și traducere
Original
E canto sottovoce, nana.
Lucciole sul fiume, mama.
Un senso di calore e strada.
La tua mano senza spada. Tutto passa.
Cos'è che chiama per me il tuo nome?
Pelle chiara, un altro fiore finché mama.
Nei suoi occhi il panorama. Le stelle fino a perdere le idee.
Le tue mani sulle note che creo.
Un gelato e quattro baci al museo.
Il silenzio dei tuoi occhi nel museo.
E non sei te.
No, non sei te che mi devi insegnare a correre, che devi insegnarmi a vivere. No, non sei te.
No, non sei te che mi devi insegnare a correre, che devi insegnarmi a vivere. No, non sei te.
Tu mi hai portato fuori strada, però sai che adoro quella sbagliata.
E canto sottovoce, nana, sotto casa con la canna già girata, la benzina rifilata. E che serata!
Con la maglietta dritta ma la testa ribaltata.
Duemila fiori in mano e tu che non sei mai arrivata.
Come la risposta alla mia ennesima chiamata, come la mia illusione di avere una chance da portare fino all'aldilà, da strappare e poi farci un collage.
Stare insieme, dimmi se ti va, anche se non ti va.
E non sei te.
No, non sei te che mi devi insegnare a correre, che devi insegnarmi a vivere. No, non sei te.
No, non sei te che mi devi insegnare a correre, che devi insegnarmi a vivere. No, non sei te.
Traducere în română
Și cânt încet, piticule.
Licuricii pe râu, mamă.
Un sentiment de căldură și stradă.
Mâna ta fără sabie. Totul trece.
Ce anume îmi strigă numele tău?
Piele deschisă, o altă floare lungă ca mama.
Panorama din ochii lui. Stelele până când îți pierzi ideile.
Mâinile tale pe notele pe care le creez.
O înghețată și patru săruturi la muzeu.
Tăcerea ochilor tăi în muzeu.
Și nu ești tu.
Nu, nu tu trebuie să mă înveți să alerg, cel care trebuie să mă înveți să trăiesc. Nu, nu ești tu.
Nu, nu tu trebuie să mă înveți să alerg, cel care trebuie să mă înveți să trăiesc. Nu, nu ești tu.
M-ai dus în rătăcire, dar știi că o iubesc pe cea greșită.
Și cânt încet, piticule, sub casă cu rostul deja întors, benzina tăiată. Și ce seară!
Cu cămașa dreaptă, dar capul întors pe spate.
Două mii de flori în mână și tu care nu ai ajuns niciodată.
La fel ca răspunsul la al al-celea meu apel, ca iluzia mea de a avea șansa de a merge în viața de apoi, de a rupe și apoi de a face un colaj.
Fiind împreună, spuneți-mi dacă vă place, chiar dacă nu vă place.
Și nu ești tu.
Nu, nu tu trebuie să mă înveți să alerg, cel care trebuie să mă înveți să trăiesc. Nu, nu ești tu.
Nu, nu tu trebuie să mă înveți să alerg, cel care trebuie să mă înveți să trăiesc. Nu, nu ești tu.