Old Fashion

Fiecare strofă miroase a benzină și parfumuri din vitrine ieftine, un amestec de supraviețuire și strălucire ostentativă. Vocea sună de parcă ar fi trecut prin toate vitrinele „old fashion” și ar fi rămas pe trotuar cu un motor nou și aceeași durere veche. Totul în jur pare să s-a schimbat, dar în interior sunt aceleași curți de beton, unde respectul nu se măsoară în cuvinte, ci în cicatrici și adidași fără etichetă. Prin bravada ostentativă se întrezărește oboseala, de parcă fiecare vers ar scrie un cec pentru anii de muncă ai mamei. Dragoste pierdută, încercarea de a "vindeca", mirosul de țigări la intrarea în bloc, totul sună ca o cronică a maturizării fără instrucțiuni. Muzica răsună, parcă protejând de tăcere, iar sub ritm se ascunde o simplă recunoaștere: a ieși „din nimic” nu înseamnă să uiți de unde vii.