Incoscienti Giovani

Dragostea, arsă de țigări și ploaie, miroase a benzină și a dorului după ceea ce nu se mai poate întoarce. Totul pare puțin cinematografic, ca o coloană sonoră a unui film italian vechi, unde personajele nu cresc, ci învață doar să iubească greșit, dar până la capăt. Vântul bate în geamuri, motorul toarce, iar amintirea ei e ca o benzinărie pe autostradă: a apărut o clipă și a rămas înăuntru pentru totdeauna. În aceste cuvinte, tinerețea nu înseamnă vârstă, ci nebunie, când a iubi înseamnă a arde, iar a te plictisi înseamnă a respira neregulat. Râsete, oboseală, praf de drum, totul amestecat, și totul adevărat. Chiar și durerea e frumoasă aici, ca o melodie care se termină la jumătatea cuvântului, lăsând în urmă un ecou liniștit al frazelor: *incoscienti giovani* veșnic tineri, chiar și atunci când nu mai ai forța să fii așa.