Act My Age

Lumea se împarte în cei care se căsătoresc la timp și cei care încă se vopsesc și dorm în hoteluri. Și parcă totul este despre alegere, dar de fapt este despre dorul de ceva anume, pe care nimeni nu poate numi cu voce tare. E amuzant, desigur, să cauți sensul maturizării cu un pahar de whisky în mână și o altă întâlnire eșuată pe Tinder, dar cumva trebuie să înțelegi ce nu merge bine. Orașul schimbă regulile: aici poți fi oricine, atâta timp cât nu ești plictisitor. Poți merge la biserică și totuși să păcătuiești, să scrii cântece în loc de CV-uri, să schimbi adresele mai repede decât schimbi statusurile pe rețelele sociale. Și în interior aceeași întrebare: când anume viața se transformă din experiment în realitate? Pare că răspunsul se pierde undeva între bretonul decolorat și chitara care hrănește, dar nu salvează.