Niebla

O dimineață puțin mohorâtă și un oraș prea strălucitor, unde chiar și aerul pare să aibă gust de oboseală. Totul în jur se mișcă, zumzăie, pâlpâie, iar în interior - modul etern „voi analiza mai târziu”. Uneori vrei doar să schimbi părțile rupte din tine - să dai ceva imperfect și să primești în schimb măcar o picătură de onestitate. Cam despre asta e vorba: despre oamenii care își ascund sentimentele sub armura ironiei, se joacă de „gangsteri”, dar de fapt le e doar frică să nu placă. Sună ca o seară după o zi lungă, când nu mai contează cine are dreptate. Când vrei să spui: „dă-mi ce e mai rău, oricum voi încerca să fac ceva frumos din asta”. Și lasă toată lumea să creadă că e o glumă - important e ca o singură persoană să înțeleagă că nu e.