アゲハ蝶

Flutură, de parcă nu știe că soarta ei este să ardă. Zboară peste noaptea lunară, nehotărât unde e sfârșitul și unde e începutul – pur și simplu dansează, pentru că e mai ușor să nu gândești așa. Într-o lume în care cerul sărută marea, iar bucuria și dorul se contopesc într-o singură culoare, chiar și cuvântul „dragoste” sună ca o cerere de apă în mijlocul deșertului. Uneori viața chiar seamănă cu o piesă proastă: scena e una singură, nu sunt spectatori, iar să ieși din culise nu se poate. Dar dacă măcar pentru o clipă ai reușit să întâlnești lumina cuiva - nu a fost degeaba. Chiar dacă apoi totul se întunecă din nou și rămâne doar un fluture cu aripile arse, căutând cu încăpățânare un loc unde să se odihnească măcar o singură respirație.