Mato

Miroase a praf de drum, fum de țigară și a ceva familiar, care se ascunde între accentul și ritmul basului. Aici totul este simplu: copilărie la fermă, vaci, soare, mâini de familie la lucru – și o întorsătură bruscă spre strălucirea californiană, unde „LV” înlocuiește noroiul de pe cizme. Dar chiar și sub cămașa la modă se aude bătălia aceleiași sângeri: loialitate, izbucnire de furie, disponibilitatea de a „se arunca în luptă” fără întrebări. Nu este o poză - este un cod. Și când fumul de țigară se ridică în ritmul bătăii, simți: omul poate schimba orașele, dar nu și felul în care privește lumea.