zumindest red ich mir das ein

Se întâmplă ca o persoană să plece – și odată cu ea dispare ușurința, încrederea și obișnuința de a vedea în oglindă pe cineva special. Rămân tăcerea, furia și încercările de a te convinge că nu doare. Așa trăiești: cu scuze inteligente, cu mândrie cusută cu grijă, repetând „totul e bine” ca o mantră pentru cicatricile vechi. În acest sunet – parcă ecoul unui apartament golit, unde încă miroase a parfumuri străine și a întrebări nerezolvate. Trist, dar sincer. Cu amărăciune, dar fără isterie. Când supărarea s-a săturat să strige și s-a așezat pur și simplu pe pervaz, a fumat o țigară și a spus: „Ei bine, măcar acum e clar cine a fost problema”.