Urusai

E ceva din lenea de vară și nebunia de pe stradă în asta - când soarele topește asfaltul, iar sub balcon cineva cântă, nu știu dacă o rugăciune sau un blestem. Totul pare simplu: bere, pastile, discuții despre etern între două stații. Dar în aceste cuvinte plutește o căldură care nu te lasă nici măcar noaptea. Cea care îți dă amețeală și un pic de frică - pentru că totul este viu, strălucitor și condamnat în același timp. Miroase a transpirație, portocale și ceva periculos. Și parcă tocmai de aceea vrei să mai rămâi încă un minut, până vine să ia dimineața.