Tanpa Cinta

Dragostea este ca un experiment stupid de rezistență. La început pare că merită să mai aștepți puțin - și totul se va rezolva. Că promisiunea este pe cale să se împlinească și va veni momentul când „tu și eu” nu vom mai fi o ipoteză, ci un fapt. Dar timpul trece, iar din „a aștepta” devine o întreagă profesie, din „a crede” – aproape o abilitate de supraviețuire. Și apoi, dintr-o dată, vine liniștea. Cea în care, în loc de „noi”, se aude doar propria respirație. Și de undeva apare puterea de a spune: bine, fie și fără dragoste - numai să scap de această speranță veșnică într-un miracol. Ciudat, tocmai atunci inima se simte pentru prima dată sincer vie.