Modafinil

Pare că lumea tremură ușor - ca și cum cineva ar fi apăsat simultan „pauză” și „redare”. Totul se mișcă, dar cu o microîntârziere, ca în capul unei persoane care nu a dormit prea mult și a încetat deja să mai distingă dimineața de seară. Pulsul este regulat, gândurile sar, cafeaua nu ajută, dar undeva în interior rămâne convingerea: totul este sub control. Aproape. Undeva între „încă o secundă” și „mă pregătesc imediat” se naște acest sentiment ciudat – când concentrarea scapă, dar încăpățânarea nu te lasă să renunți. Cuvintele se încurcă, realitatea se zguduie, iar conștiința, ca un metronom defect, își bate ritmul: stop, start, mergând. Și în această buclă - ceva viu, autentic. Un pic obosită, un pic amețită de prea multe gânduri, dar frumoasă în felul ei.