Nie was gehört

Orașul respiră benzină și bas. Neonul reflectă fețele celor care nu mai dorm de mult timp - doar se mișcă, numără bani, verifică telefoanele și își promit„încă puțin și gata”. Totul zgomotează, strălucește, crăpă de viteză. Aici nu există întâmplări – fiecare cunoaște prețul minutului și știe să păstreze aparențele chiar și atunci când în interior este gol.

Lumea parcă este făcută din sticlă și fum: strălucește, dar taie. Undeva între etichete, coduri și„Gucci” se ascunde dorința încăpățânată de a supraviețui – frumos, zgomotos, fără dreptul la slăbiciune. Și în această strălucire rece există propria romantică: când în loc de somn este drumul, în loc de plan este instinctul, iar în loc de viitor sunt doar luminile care clipesc în față.