Hoy va a ser el día

E timpul, în sfârșit, să declarăm armistițiu cu trecutul - măcar până la următoarea melodie. Totul seamănă puțin cu o petrecere, unde îți promiți„să nu-i mai scrii fostului”, dar barmanul deja îți toarnă a treia băutură, iar picioarele te duc singure pe ringul de dans. Inima, desigur, știe că va minți din nou - și totuși șoptește„nu mă voi mai îndrăgosti niciodată”, ca un blestem pe care vrei să-l rostești cu voce tare, cu patimă, pentru ca măcar cineva să creadă.

În aer miroase a august și libertate – acea libertate fragilă, amețitoare, când trecutul pare să te fi eliberat, dar încă îți trimite semnale sub forma unor vechi bilețele și cântece întâmplătoare. Și totuși – există o oboseală luminoasă în asta. Aceea din care cresc noi promisiuni de a trăi, de a râde și, desigur, de a greși din nou.