TERAZ ALBO NIGDY

Pulsul pare să fie accelerat intenționat: sub piele se ascunde o hotărâre de oțel, pe buze se citește un zâmbet sarcastic, iar în buzunar se află un Rolex imaginar. Povestea este ca un jurnal al unui războinic de stradă, în care fiecare trăsătură este o urmă a căderilor și loviturilor, iar fiecare glumă despre bogăție și lanțuri sună ca un scut și seamănă cu o rugăciune. Vocea ta rupe liniștea, parcă împrăștiind în vânt vechile resentimente, iar în acest zgomot se ghicește o credință de fier: ridică-te cât încă mai respiri și nu te lăsa atras de aplauzele altora.

În acest șuierat se simte o notă caldă de autoironie: cuvintele zgomotoase despre„băncile” gangsterilor și marile victorii sunt însoțite de recunoașterea sinceră a originii„de jos”. Strălucirea luptătoare a lanțului și lătratul răpitor din jur nu sunt doar o amenințare, ci și o mască sub care se ascunde curajul obosit, dar tenace. Muzica inspiră: e timpul să încetezi să mai aștepți milă – e timpul să arăți colții, dar fără să uiți să zâmbești în oglindă.