WALIZKI

Miroase a benzină, praf de șosea și ceva uman încăpățânat - ca și cum ar încerca să nu se destrame în timp ce zboară din oraș în oraș. În portbagaj, viața este împachetată: o pereche de adidași, o cămașă și o geantă cu jucării, pentru că chiar și Moș Crăciun trebuie să lucreze după program. Undeva, la sute de kilometri distanță, o voce mică întreabă când te vei întoarce. Iar răspunsul este același„în curând”, care se întinde la infinit.

Și totuși, există cineva pentru care vrei să te trezești, chiar dacă seara de ieri s-a terminat la fundul sticlei. Cui îi poți da numele tău, ca ultimă dovadă că încă mai poți simți. Doar că, uneori, iubirea nu înseamnă flori și apusuri de soare, ci încercarea de a-l face pe celălalt să nu mai plângă, când tu însuți abia te ții pe picioare.