FAŁSZYWI PROROCY

Lumea în care au crescut„băieții noștri” mirosea a țigări, bere ieftină și iluzia puterii. Atunci părea că subsolul și coloana erau centrul universului, iar eroismul se măsura în numărul de cicatrici și datorii. Dar timpul trece și brusc îți dai seama: nu există nicio„stradă” în aceste fanfaronade – doar întuneric și o învârtire fără sens în noroi.

Acum totul este altfel – nu pentru că a devenit„mai alb” sau mai corect, ci pentru că oboseala de la fundul prăpastiei aduce claritate. Odată voiam să fiu„tipul cu Rolex”, acum îmi ajunge să fiu viu, cu mâini care nu tremură de la drogurile ieftine și cu ochi în care nu mai este răutate.

În acest sunet se simte trezirea după o delirantă prelungită, în care fiecare vers este ca o lovitură pentru vechiul eu. Amar, sincer, dar într-un anumit sens eliberator.