Gdzie mój dom?

Uneori, realitatea își pierde brusc contururile, iar lucrurile obișnuite încep să sune cavernos, ca și cum ar fi sub apă. Parcă ar fi viu, dar în interior este gol, ca într-un apartament după mutare: pereții sunt în picioare, dar nu mai aparțin nimănui. Și chiar și oglinda răspunde cu o privire străină. Pare că trupul se mișcă singur, iar conștiința doar observă cum altcineva respiră, vorbește, clipește.

În acest cântec - parcă bătăile inimii sub influența medicamentelor și ecoul unei întrebări fără destinatar: unde este acel colț în care poți pur și simplu să fii, fără să te justifici, fără să te aduni din bucăți. O rugăciune fără credință, o cerere fără adresă, un vis care nu te lasă să pleci. Și în mijlocul tuturor acestor lucruri, o mică mișcare spre tine:„złap mnie za dłoń” – nu ca un gest romantic, ci ca o ultimă încercare de a rămâne în viață, măcar pentru o secundă.