Улица

Moscova este zgomotoasă, strălucitoare, zgomotoasă, iar cineva de la marginea orașului se uită la luminile ei și se gândește:„La naiba cu vitrina asta”. Aici nu este vorba despre strălucire, ci despre jachete gri, asfalt ud, voci care se contopesc într-un cor răgușit al curților. Toți par„legați”, dar mâinile le sunt libere, ceea ce înseamnă că sunt încă în viață. Între cardigan și revolver se ascunde o întreagă filozofie a supraviețuirii: stilul împotriva sistemului, bravada în locul armurii. Nu romantismul străzilor, ci realitatea lor – puțin murdară, zgomotoasă, dar autentică. Și undeva, în acest zgomot, se aude: Moscova ne cheamă, iar răspunsul este„nu mergem acolo”.