Silence

Când totul se prăbușește nu din cauza furtunilor, ci din cauza unui singur cuvânt neatențios. S-ar părea că este o nimica toată, un sunet în aer, dar brusc totul se răstoarnă, ca o ceașcă pe masă, și cafeaua se varsă pe fața de masă albă. Tăcerea după așa ceva este mai zgomotoasă decât orice ceartă. Muzica parcă merge pe cioburi, cu grijă, desculță, ca să nu sperie resturile„noi”. Și iată că nu mai sunt fraze complicate, ci doar simple, goale:„doar tu și eu”. De parcă din întreaga lume ar fi rămas doar aceste două cuvinte, iar între ele – respirația în care totul s-a schimbat.