Терентий

Undeva, la marginea satului, în liniște și în mijlocul unei vieți cotidiene neglijate, trăiește un om legendar - cu biciul, nostalgia și latexul, care a supraviețuit perestroikăi, sancțiunilor și Pole de minuni. În lumea lui, totul și-a pierdut de mult sensul, dar disciplina a rămas: casa e curată, fanteziile sunt sub control, iar cuvântul de oprire, din păcate, a fost uitat. Puțin trist, puțin absurd - ca viața, dacă te gândești bine.

În această melodie nu există vulgaritate - doar ironie asupra modului în care singurătatea poate fi inventivă. Bătrânul Terentii nu este doar un erou al folclorului provincial, ci parcă o amintire: fiecare se ține de ceea ce are, unii de visuri, alții de obiceiuri, alții de lanțuri și curele. Și toate acestea împreună nu sună ca un scandal, ci ca un imn al ciudățeniei umane - puțin absurdă, puțin tandră și dureros de vie.