NARCOTIC

Ploaia cade fără încetare, dar asta pare o nimica toată când ai companie, o sticlă, muzică tare și senzația că vara poate dura o veșnicie. Vremea se supără, inundă străzile, iar în răspunsul ei se aud râsete și zgomotul paharelor. Chiar și mahmureala nu mai este o problemă, ci un mic obstacol, ușor de ocolit – cu încă o înghițitură.

În acest sunet se simte multă tinerețe: puțin neglijentă, ușor zgomotoasă, dar foarte reală. Totul se învârte în jurul unei simple încăpățânări - să nu lași singurătatea să se strecoare între cuvinte, să nu lași plictiseala să preia controlul. Și când a doua zi dimineața ceața se așează pe câmp, ea răcorește capetele înfierbântate la fel de delicat ca amintirea acelor nopți în care chiar și vremea rea părea un aliat al sărbătorii.