Baltimore (feat. Trettmann)

Nostalgia aici miroase a asfalt ud și scorțișoară pe o chiflă cumpărată întâmplător în decembrie. Se pare că viața a plecat mai departe pe autostradă, spre orașe și oameni noi, dar fiecare cotitură te readuce totuși la vechile ferestre de vizavi. Etajul al doilea, blocul vecin - parcă ar fi un cadru dintr-un film care nu se va șterge niciodată din memorie.

În cântec se întrevăd umbrele trecutului: săruturi de seară cu gust de sare, râsete până dimineața, convingerea absurdă că totul va fi veșnic. Dar se aude și ceva înțelept - recunoașterea faptului că vechile drumuri nu duc nicăieri, dar fără ele nu ar exista„sinele” actual. Și de aici amintirile devin mai blânde, mai calde, asemănătoare unei scrisori trimise de vânt.