Mai multe piese de la Kery James
Descriere
Producție: OLOGRAMMA PRODUCTIONS
Coordonator de producție: Yassin Benamar
Director de producție: Kinshas Morpheus
Asistent de producție: Thai RAW
Regizor: Manuel Teveni
Asistent de regie: William Lazareff
Operator: Laurent Lezel
Al doilea operator: Lucas Du Santos
Postproducție: OLOGRAM STUDIOS
3D: Manuel Teveni
Efecte vizuale: Manuel Teveni și Vael Dousen.
Montaj: Wael Dousen și Manuel Teveni
Corectarea culorilor: Laurent Lezel și Wael Dousen
Șef iluminat: Noe Dingoyan
Manager locație: Come Casal
Stil: Kima
MUA: Sibylle
Fotograf decoruri: Fabrice Viotti.
Echipament: Fast Ciné Rent
Recomandări: Lassana, Le Steak Du Baron, Fast Ciné. Închiriere, studio în oraș
Versuri și traducere
Original
Ces hypocrites démocrates, j'peux plus m'les voir.
Assassins en costard cravate, j'peux plus les croire. Vois leur monde tel qu'il est dans les yeux d'un
Palestinien. La paix dans la bouche, mais beaucoup d'sang sur les mains.
Deux poids, deux mesures, donneurs de leçons.
Quand ils t'parlent de droits d'l'Homme, ils ne te parlent que d'hommes blancs.
Les autres peuvent bien crever par centaines, par milliers. Tu les verras jamais s'lever si y a rien à piller.
Leurs paroles sont gravées, leurs actes témoignent.
Ils réclament un cessez-le-feu, mais fournissent des armes. Tu trouveras pas plus hypocrites, mesquins, cyniques.
Des tueurs d'enfants dans des costumes d'humanistes.
Mensonges et censure, déclarations et postures.
Adeptes du double langage, du deux poids deux mesures.
Les mêmes qui f'saient la chasse à ceux qui n'se sentaient pas Charlie interdisent à Zineb de s'émouvoir pour les Gazaouis.
Punitions collectives, culte de la vengeance. Ils parlent de terrorisme, mais jamais de résistance.
Guerre des mots, colonisation rhétorique. 1984 n'a plus rien de dystopique.
On n'a plus l'droit d's'offenser, plus d'mots pour s'prononcer.
Endoctrinés d'puis l'lycée, on nous sert du prêt-à-non-penser.
Leurs journalistes, des procureurs qui ont délaissé la raison, perdu la boussole du cœur.
Ils provoquent des famines, bombardent des ambulances, nous crachent à la figure, insultent notre intelligence.
Un enfant s'effondre sous les tirs d'un sniper, d'une balle en plein cœur.
Ils appellent ça une erreur.
Feu sur les casques bleus et que personne ne s'en mêle. Hein, soutien inconditionnel.
L'armée dite la plus morale, celle qui piétine c'qu'ils nomment le droit international, assassine des journalistes pour avoir les mains libres.
Ces faux comme la mort leur donnent le goût de vivre.
Les médias n'informent plus, mais relaient la propagande.
Les as-tu entendu dire que l'oppresseur a l'droit d'se défendre? Leur monde me dégoûte, leur hypocrisie m'déroute.
J'ai peur de n'plus revoir ces visages aimants à Beyrouth.
Les mêmes qui f'saient la chasse à ceux qui n'se sentaient pas Charlie interdisent à Zineb de s'émouvoir pour les Gazaouis.
Hello, I'm Shaban from Palestine.
I'm a student studying computer system engineering.
Uh, I was displaced from the north to south under the occupation of Israel.
Il y a des silences fautifs.
Shaban est mort brûlé vif.
Quelques lignes dans leurs journaux. Ils ont plus de compassion pour les animaux.
J'aurais aimé le rencontrer.
On avait p't-être plein d'choses à s'raconter.
J'me demande c'qu'l'faisait sourire, mais je sais c'qui l'a fait mourir.
P't-être que Shaban avait des projets.
P't-être que Shaban avait des espoirs.
Peut-être que Shaban rêvait de paix.
Je sais que Shaban vivait mes cauchemars. Peut-être que Shaban était amoureux.
Des questions plein la tête, peut-être qu'il était curieux.
Peut-être que Shaban était doux et tendre. Peut-être que Shaban se voyait faire un jour le tour du monde.
Peut-être que Shaban était un artiste. Peut-être que Shaban était un utopiste.
Difficile de l'être quand chaque jour la mort vous frôle. Mais si ça s'trouve,
Shaban était drôle.
Shaban était Palestinien, mais Shaban était un être humain.
Shaban prenait soin des siens.
Shaban était le fils de quelqu'un.
Quelque part, quelqu'un le pleure. Quelqu'un regrette sa voix et son odeur.
Les flammes de leur mal se répandent.
Ils ont réduit son avenir en cendres.
Traducere în română
Nu-i mai văd pe acești ipocriți democratici.
Asasini în costume și cravate, nu-mi mai vine să cred. Vedeți lumea lor așa cum este prin ochii lui a
palestinian. Pace în gură, dar mult sânge pe mâini.
Standarde duble, lecții.
Când îți vorbesc despre drepturile omului, îți vorbesc doar despre bărbați albi.
Ceilalți pot muri cu sute, cu mii. Nu-i vei vedea niciodată ridicându-se dacă nu ai nimic de jefuit.
Cuvintele lor sunt gravate, faptele lor stau mărturie.
Ei cer o încetare a focului, dar oferă arme. Nu veți găsi mai mulți ipocriți, meschini, cinici.
Ucigași de copii în costume umaniste.
Minciuni și cenzură, declarații și posturi.
Adepți ai dublei limbi, ai dublelor standarde.
Aceiași oameni care i-au vânat pe cei care nu aveau impresia că Charlie i-au interzis lui Zineb să fie mutat pentru gazazi.
Pedepse colective, cultul răzbunării. Ei vorbesc despre terorism, dar niciodată despre rezistență.
Războiul cuvintelor, colonizarea retorică. 1984 nu mai este distopic.
Nu mai avem dreptul să fim jigniți, nici cuvinte pentru a ne exprima.
Îndoctrinați încă din liceu, suntem serviți cu non-gândirea gata făcută.
Jurnaliştii lor, procurori care au abandonat raţiunea, şi-au pierdut busola inimii.
Ele provoacă foamete, bombardează ambulanțele, ne scuipă în față, ne insultă inteligența.
Un copil se prăbușește sub focul lunetistului, cu un glonț la inimă.
Ei o numesc o greșeală.
Trage asupra trupelor de menținere a păcii și nu lăsa pe nimeni să se implice. Huh, sprijin necondiționat.
Așa-zisa armată cea mai morală, cea care calcă în picioare ceea ce ei numesc drept internațional, asasinează jurnaliști pentru a avea mâinile libere.
Aceste falsuri precum moartea le dau gustul de a trăi.
Mass-media nu mai oferă informații, ci transmite propagandă.
I-ai auzit spunând că opresorul are dreptul să se apere? Lumea lor mă dezgustă, ipocrizia lor mă deranjează.
Mi-e teamă că nu voi mai vedea aceste fețe iubitoare în Beirut.
Aceiași oameni care i-au vânat pe cei care nu aveau impresia că Charlie i-au interzis lui Zineb să fie mutat pentru gazazi.
Bună, sunt Shaban din Palestina.
Sunt un student care studiază ingineria sistemelor informatice.
Am fost strămutat de la nord la sud sub ocupația Israelului.
Sunt tăceri greșite.
Shaban a fost ars până la moarte.
Câteva rânduri în jurnalele lor. Au mai multă compasiune pentru animale.
Mi-ar fi plăcut să-l cunosc.
S-ar putea să fi avut multe lucruri despre care să vorbim.
Mă întreb ce l-a făcut să zâmbească, dar știu ce l-a făcut să moară.
Poate că Shaban avea planuri.
Poate că Shaban avea speranțe.
Poate că Shaban a visat la pace.
Știu că Shaban îmi trăia coșmarurile. Poate că Shaban era îndrăgostit.
Capul plin de întrebări, poate era curios.
Poate că Shaban a fost blând și tandru. Poate că Shaban s-a văzut călătorind în jurul lumii într-o zi.
Poate că Shaban a fost un artist. Poate că Shaban a fost un utopic.
Greu să fii când moartea te atinge în fiecare zi. Dar dacă se dovedește,
Shaban a fost amuzant.
Shaban era palestinian, dar Shaban era o ființă umană.
Shaban a avut grijă de familia lui.
Shaban era fiul cuiva.
Undeva, cineva îl deplânge. Cuiva îi lipsește vocea și mirosul.
Flăcările răului lor s-au răspândit.
I-au redus viitorul în cenuşă.