TRYB SZYMPANS

Zgomotul orașului s-a transformat într-un carnaval al animalelor nocturne: aici sunt cimpanzeii în replici, centurionii cu aspect mahmur și niște scene pe jumătate adormite, în care totul este puțin cam aiurea și puțin cam amuzant. Cuvintele sunt tăiate fără menajamente - umor grosolan la limita absurdului, ca niște bilețele dintr-un bar, unde vinerea întâlnește sâmbăta în ritmul„totul se învârte”. În acest haos există confort - ca și cum cineva ar fi venit cu o sticlă zdrobită și o glumă caldă, pentru a ne reaminti: uneori este util să nu ne prefacem.

Melodia este ușoară, dar nu pe un drum strălucitor: mai mult refrene de adevăruri de stradă și auto-ironie îndrăzneață decât versuri. Ceva asemănător unui jurnal nocturn, în care, printre injurii și imagini amuzante, se conturează oboseala, entuziasmul și abilitatea de a râde de propriile eșecuri. Este ca o companie pe canapea - zgomotoasă, indiscretă, dar sinceră în felul ei.