Paris

Dragostea se transformă uneori în like-uri și story-uri – parcă zâmbetul din poză și locațiile sunt superbe, dar în interiorul tău șoptește încet:„nu e ceea ce trebuie”. Muzica alunecă între recunoaștere și ironie: îmbrățișările străinilor nu încălzesc, orașele străine nu salvează, și totuși mâna se întinde să formeze un număr cunoscut.

Aici nu este loc pentru patos – doar un sincer„amândoi am fost ne iubiți, așa că hai să ne salvăm măcar unul pe celălalt”. Parisul nu mai este un punct pe hartă, ci o promisiune că fericirea poate fi simplă: soarele, un pat pe insulă și persoana cu care încetezi să mai joci roluri străine.