Bassist

Să te îndrăgostești de muzică e în regulă, dar să te îndrăgostești de basistul care e și stângaci... Aici nu te ajută niciun„argument rațional”. Totul devine cântec, fiecare notă se lipeste de inimă, iar zgomotul orașului se dizolvă într-un singur ritm. Chiar și propria playlist se transformă într-o mărturisire, într-un jurnal în care, în loc de cerneală, sunt acorduri și degete care cântă până la mâncărime.

Eternul Tokyo, cu luminile și mulțimile sale nesfârșite, devine brusc o scenă intimă: reflectorul cade doar asupra lui, iar în jur se aud aplauze, ca și cum ar fi o repetiție pentru o mare iubire. Și nu contează cât de serios este acest sentiment – capriciu adolescentin sau obsesie adultă. Important este că sună mai tare decât orice difuzor și nu se va opri la„encore”.