Chiens

Uneori, durerea nu necesită vioară și lumânări – este suficientă o mască de rimel întinsă și un ton puțin ridicat. Aici nu este vorba de suferință, ci de trezire la realitate: când iubirea s-a destrămat în două, și odată cu ea și iluziile despre„veșnicie”. La început, vrei să spargi vasele și să scrii mesaje lungi în afecțiune, apoi, brusc, vine o ușurare ciudată. Se pare că a renunța nu este o slăbiciune, ci o formă de respect de sine. Și da, să lăsăm resturile trecutului„câinilor” – oricum, în față ne așteaptă o viață nouă, în care rimelul nu curge, iar buzele nu sunt vopsite pentru cineva, ci pur și simplu pentru că este frumos.