Mai multe piese de la Jakub Jan Bryndal
Mai multe piese de la Klawo
Descriere
Miroase a cola expirată și a lumina monitorului de noapte. Capul îmi bubuie de gânduri care par importante, dar totuși se estompează, ca pixeli într-o veche sală de jocuri. Ziua se repetă opt ore, iar din nou oglinda întreabă „cine ești tu, de fapt?”. Fie oboseală, fie un stand-up intern fără spectatori. Totul în jur este puțin strâmb, dar tocmai de aceea este chiar confortabil. Sarcasmul se amestecă cu melancolia, ca o cafea cu sare, care, deși nu ar trebui să funcționeze, totuși are gust. Între iritare și râs, o mărturisire sinceră: viața este grea, dar este cool să vezi cum lumea încearcă să fie serioasă. Totul se ascultă pe ritmuri de anii '80, cu ochi pixelați și o ironie neîngrijită. Un pic de haos, un pic de introspecție și, în final, obții coloana sonoră a unei seri în care totul te enervează, dar cumva totul este ok.
Versuri și traducere
Original
Yo, aha, tak jest.
Demon seksu. Mhm.
Yo.
Najlepsze przygody to te popierdolone. Marsz przez niepogodę.
Wszystko mnie wkurwia, ale płynę jak mogę.
No i póki czegoś tu nie zrobię narzekam jak dziadyga, aż wykopalisko w płytach otworzę. Oczy mi jak amanita.
Nie znam się na grzybach, ale mam od tego think tank.
Ziomek foliarz, ziomek jaracz, ziomek grzybiarz. Jeden ziom konfederata, ale to pomijam.
Zmieniam temat jak pasy drogowy pirat. Każdy jakiś twist ma. Ja oglądam ładne filmy, kiedy zaram se Jinx'a.
Słucham sobie cukierkowe eighties, gram w ninetiesowe gierki.
Takie, że piksele większe mam od źrenic. Yo. Mhm. Że piksele większe mam od źrenic.
A potem mija osiem godzin. Wstaję i myślę, że trzeba spać. Mm.
W kiblu w lustrze patrzę sobie w oczy.
Nie wiem, czy poznaję swoją twarz. Pewnie trochę przesadziłem.
Pewnie tak to by ocenił świat. A może jestem dla siebie zbyt surowy?
Każdy czasem musi sobie dać.
W radiu na portierni, tej samej, co już o niej nawijałem, leci Vangelis "Płonące rydwany".
Kiedyś puszczę se to w głowie jako soundtrack, kiedy wleci mi na konto pierwsza bańka.
Chyba że dokurwi tak inflacja, że brać tyle będzie za hot doga z apka. Wtedy nie wiem, jaki repertuar bym wybierał.
Może tajne częstotliwości z neta. Co jak ich słuchasz, to ci się zeruje zegar.
CIA to testuje na agentach, by wibracje mózgu były wyższe i cała ta wkrętka.
Może na chwilę w cień uda mi się wejść. Temperatura rośnie jak u Mokdipów.
Miałem być dobrym chłopakiem cały dzień, ale na chwilę siądę do liriksów.
A potem mija osiem godzin. Wstaję i myślę, że trzeba spać.
W kiblu w lustrze patrzę sobie w oczy.
Nie wiem, czy poznaję swoją twarz.
Pewnie trochę przesadziłem.
Pewnie tak to by ocenił świat. A może jestem dla siebie zbyt surowy? Yo.
Każdy czasem musi sobie dać. Da. To jest prawdziwe.
Guf ryf za dekadiarskie.
Z pozdrowieniami dla Wolnego Polskiego Związku Działkowiczy.
Szalom szazad.
II wojna światowa w Europie dobiegła końca.
Jeńcy wysypali się na ocienioną ulicę.
Drzewa wypuszczały już liście.
Nic tu się nie działo. Nie było żadnego ruchu na jezdni.
Jedynym pojazdem był porzucony przez kogoś furgon z parą koni.
Furgon wyglądał jak duża zielona trumna.
Rozmawiały ptaki.
Jeden z nich spytał bidiego pilgrim'a: "Eat it? ".
Traducere în română
Yo, aha, așa este.
demon sexual. Mhm.
Eu.
Cele mai bune aventuri sunt cele nenorocite. Marș pe vreme rea.
Totul mă enervează, dar merg cât pot de bine.
Și până nu fac ceva aici, mă plâng ca un bătrân până deschid șantierul de săpătură în plăci. Ochii mei sunt ca amanita.
Nu știu nimic despre ciuperci, dar am un think tank pentru asta.
Un prieten este un culegător, un amic este un culegător de ciuperci, un amic este un culegător de ciuperci. Un tip confederat, dar voi ignora asta.
Schimb subiectul ca un pirat rutier. Toată lumea are o întorsătură. Mă uit la filme frumoase când mă uit la Jinx.
Ascult dulce anii optzeci și joc jocuri din anii nouăzeci.
Astfel încât pixelii mei sunt mai mari decât pupilele mele. Eu. Mhm. Că pixelii mei sunt mai mari decât pupilele mele.
Și apoi trec opt ore. Mă trezesc și cred că trebuie să dorm. Mm.
În toaletă, mă privesc în ochi în oglindă.
Nu știu dacă îmi recunosc fața. Probabil am exagerat putin.
Probabil așa ar judeca lumea. Sau poate sunt prea dur cu mine?
Toată lumea trebuie să dea uneori.
La radioul de la porți, același pe care l-am menționat mai devreme, rulează „Blazing Chariots” a lui Vangelis.
Într-o zi voi juca asta ca o coloană sonoră când prima bulă va ajunge în contul meu.
Cu excepția cazului în care inflația devine atât de rea încât oamenii vor percepe atât de mult pentru un hot dog din aplicație. Atunci nu știu ce repertoriu aș alege.
Poate frecvențe secrete de pe internet. Când le asculți, ceasul îți revine la zero.
CIA testează acest lucru pe agenți pentru a le crește vibrațiile creierului și toate chestiile astea.
Poate pot păși în umbră pentru o vreme. Temperatura crește ca Mokdips.
Trebuia să fiu un tip bun toată ziua, dar o să mă așez și o să scriu versuri pentru o vreme.
Și apoi trec opt ore. Mă trezesc și cred că trebuie să dorm.
În toaletă, mă privesc în ochi în oglindă.
Nu știu dacă îmi recunosc fața.
Probabil am exagerat putin.
Probabil așa ar judeca lumea. Sau poate sunt prea dur cu mine? Eu.
Toată lumea trebuie să dea uneori. Da. Acest lucru este real.
Guf ryf prea decadent.
Salutări Asociației Libere a Grădinarilor din Polonia.
Shalom shazad.
Al Doilea Război Mondial în Europa s-a încheiat.
Prizonierii s-au revărsat pe strada umbrită.
Copacii deja încolțiu frunze.
Aici nu se întâmpla nimic. Nu era trafic pe drum.
Singurul vehicul era o dubă abandonată cu o pereche de cai.
Furgoneta arăta ca un sicriu mare, verde.
Păsările vorbeau.
Unul dintre ei l-a întrebat pe bidi pelerin: „Mănâncă?”