8 godzin

Miroase a cola expirată și a lumina monitorului de noapte. Capul îmi bubuie de gânduri care par importante, dar totuși se estompează, ca pixeli într-o veche sală de jocuri. Ziua se repetă opt ore, iar din nou oglinda întreabă „cine ești tu, de fapt?”. Fie oboseală, fie un stand-up intern fără spectatori. Totul în jur este puțin strâmb, dar tocmai de aceea este chiar confortabil. Sarcasmul se amestecă cu melancolia, ca o cafea cu sare, care, deși nu ar trebui să funcționeze, totuși are gust. Între iritare și râs, o mărturisire sinceră: viața este grea, dar este cool să vezi cum lumea încearcă să fie serioasă. Totul se ascultă pe ritmuri de anii '80, cu ochi pixelați și o ironie neîngrijită. Un pic de haos, un pic de introspecție și, în final, obții coloana sonoră a unei seri în care totul te enervează, dar cumva totul este ok.