BOOBOO

Pulsând undeva între ritmul betonului și absurdul de desene animate, de parcă Fred Flinstone s-ar fi rătăcit printre blocuri turn și ritmuri rap, unde aerul miroase a iarbă, libertate și o ușoară îndrăzneală. Totul se învârte, fumează, clipește: pe jumătate somn, pe jumătate transă, haos ironic pe ritmul care își este singur căpitan. În fiecare „jaba-daba” se găsește o picătură de bucurie copilărească, un strop de rebeliune stradală și acea melancolie grea care se ascunde în spatele râsului. E amuzant, ciudat și, dintr-un motiv anume, confortabil când întreaga lume se transformă într-un ritm dens de „bu-bu”, iar tu doar dai din cap în ritm, încercând să nu-ți pierzi echilibrul interior.