Сады

Totul seamănă cu un vechi album cu fotografii: primăvara cu luna deasupra parcului, vara cu fructe de pădure și promisiuni, iar apoi toamna, când frunzele au acoperit urmele și florile de câmp au rămas ultimul cuvânt. Un„poate fi” întâmplător sună aici mai tare decât orice mărturisire – ca o încercare de a accepta faptul că fericirea se dovedește uneori a fi doar un sezon frumos în memorie.