my mind is a mountain

Gheață în vene, furtună peste bord și în interior în același timp. Totul pare să plutească într-un„spațiu negativ” – pauze, cicluri, așteptarea a ceva care urmează să se întâmple. Inima este udă de soarta care cade de sus, ca o ploaie torențială, și tot ce rămâne este să măsor cu răbdare timpul și să mențin cursul.

Muzica pare blocată între loviturile tunetului: mai întâi un sunet slab, apoi o explozie bruscă, iar apoi din nou zgomot și goliciune. Există o liniște ciudată în ea - aceea care nu vine din tăcere, ci din oboseala din epicentrul furtunii.