Ты далеко (Uma2rman Звёзды считают нас)

Prăpastia dintre oameni pare uneori un ocean, iar alteori niște spițe ruginite ale unei roți. Aici găsim atât un bufnițoi cu dispoziție sumbră, cât și„Titanicul” scufundându-se, și chiar ziduri de cărămidă amestecate cu planetele sistemului solar. Totul este prea grandios pentru a nu părea puțin ridicol. Dar în fiecare rând se aude un singur lucru: melancolia poate fi zgomotoasă, chiar dacă este exprimată în șoaptă. Și nu mai contează unde anume este„departe” – în America sau în cealaltă parte a galaxiei.