Прасковья (Uma2rman Звёзды считают нас)

Zăpada este încurcată, noaptea se întinde până la fereastră, iar liniștea pare să provoace în mod special melancolie. Poveștile din apropierea Moscovei au întotdeauna același subiect: dragostea a dispărut, iar lacrimile au rămas. Roskovya - un nume aparent simplu, aproape rustic, dar în spatele lui se ascunde o întreagă dramă: nu una epică, ci una domestică, cu vedere la geamul în care se reflectă luna și camera goală. Muzica pare să vină dintr-un casetofon vechi - simplă, puțin naivă, dar tocmai în această naivitate se ascunde acel sentiment dureros, când inima este învățată din nou să șteargă și să rescrie.