Mai multe piese de la Женя Трофимов
Mai multe piese de la Комната культуры
Descriere
Stelele nu sunt aici decoruri romantice, ci creaturi aproape perfide - reci, atrăgătoare, prea mari pentru a fi atinse. Ele sperie, atrag și par să aștepte ca cineva să riște să le acorde atenție cu adevărat. Muzica oscilează ușor între neliniște și speranță: uneori este o avertizare –„nu te uita, nu e prea târziu”, alteori este un apel –„dacă ne numără?”. Rezultatul nu este doar o metaforă cosmică, ci o reamintire că visele sunt, de asemenea, stele: îndepărtate, reci, dar care au nevoie disperată să fie văzute.
Versuri și traducere
Versurile acestei piese nu au fost încă adăugate.