Долго-долго

Piesa sună ca o încercare de a aduna din fragmente ceva întreg, când fiecare dimineață începe cu podeaua rece și liniștea în loc de vocea de lângă tine. Aici totul este despre cum iubirea se transformă într-un joc fără reguli: podurile sunt arse, calendarele sunt încurcate, iar inima încă se agață de trecut. Muzica trage după sine acest paradox - doare, dar este imposibil să renunți, pentru că chiar și în stare distrusă, sentimentul continuă să strălucească, ca o beculeț care nu poate fi stins.