Left On Read

Această piesă este ca o conversație lungă și dureroasă cu tine însuți, când în interiorul tău se dezlănțuie o furtună de emoții, iar în exterior nu iese niciun cuvânt. Toate încercările de a înțelege ce nu este în regulă se termină cu cuvinte nerostite și gânduri care se învârt într-un cerc fără sfârșit. E ca și cum ai sta și te-ai uita la ecranul telefonului, sperând la un răspuns, dar în schimb primești doar tăcere. Și cu cât aștepți mai mult, cu atât crește sentimentul de neputință. În el există această dorință inevitabilă de reciprocitate, ca o mică scânteie de speranță în marea adâncă a disperării. Copleșit de propriile emoții, uiți că, poate, ar fi mai bine să lași totul așa cum este.