Hardin

Când totul în jurul tău pare atât de vag și neclar, singurul lucru care a mai rămas este să aștepți. Așteptând chiar acel moment în care totul va cădea la loc, când îndoielile vor dispărea și bucuria pierdută va reveni. Cântecul este ca un monolog interior liniștit, pătruns de căutarea sensului în gol. Se pare că totul este acolo, dar înăuntru există doar gol și întrebarea: „Când se va termina asta?” Și așa stai și aștepți, te rogi, sperând că ceva mai bun este pe cale să se întâmple. Toate acestea sunt ca o liniște liniștită înainte ca ceva să se schimbe.