Mai multe piese de la Markiese
Mai multe piese de la Effebre
Descriere
Compozitor: Francesco Bre
Producator: Effebre
Autor: Marco Chiappelli
Versuri și traducere
Original
Molte volte dopo un punto si va a capo.
Che per me è come ripartire dall'inizio o sbaglio?
Per altri dopo un punto si continua di lato. Perché dire addio è così sbagliato?
Non ci piace chiudere capitoli, andiamo avanti solo a virgole, in cerca di risposte, piccole pause, riflessioni finte.
Insieme a farci la morale pure sui congiuntivi.
Siamo nati per sbagliare, per reggere senza cambiare.
Guardo avanti, scuse per non riprovarci.
Tendo la mano anche se poi dopo so che è sbagliato chiedermi se il male che mi faccio può durare il tempo di un bacio per ritornare a provarci senza che il cuore comandi.
Mi fai restare sul filo, poi mi spingi più in basso.
Se ti guardo poi non sono bravo, dico sì, ma non ci provo manco. Forse hai paura a mostrarti.
Mi urli sottovoce per cercarmi.
Tu che sopravvivi solo ai drammi.
Tenti ancora di convincermi che non balli, mentre inciampo tra i vestiti che lasci.
E gli occhi erano stanchi, forse un po' distratti.
Passi da me, ma ancora non parli.
Guardo avanti, scuse per non riprovarci.
Ti tendo la mano anche se poi dopo so che è sbagliato chiedermi se il male che mi faccio può durare il tempo di un bacio per ritornare a provarci senza che il cuore comandi.
Mi fai restare sul filo, poi mi spingi più in basso.
Se ti guardo poi non sono bravo, dico sì, ma non ci provo manco. Forse hai paura a mostrarti.
Hai paura, paura a mostrarti.
Hai paura.
Traducere în română
De multe ori după un punct apare o nouă linie.
Ce pentru mine este ca și cum aș începe de la început sau greșesc?
Pentru altii dupa un punct continui lateral. De ce este atât de greșit să-ți spui la revedere?
Nu ne place să închidem capitolele, mergem înainte doar prin virgule, în căutare de răspunsuri, mici pauze, reflecții false.
Împreună cu a ne da morală și la conjunctiv.
Ne-am născut să facem greșeli, să înduram fără să ne schimbăm.
Astept cu nerabdare, scuze sa nu mai incerc.
Îmi întind mâna deși după aceea știu că este greșit să mă întreb dacă răul pe care mi-l fac mie poate dura timpul unui sărut pentru a încerca din nou fără ca inima să poruncească.
Mă faci să stau pe margine, apoi mă împingi mai jos.
Daca ma uit la tine atunci nu sunt bun, zic ca da, dar nici nu incerc. Poate ți-e frică să te arăți.
țipi la mine pe sub răsuflarea ta să mă cauți.
Tu care supraviețuiești doar dramelor.
Încă încerci să mă convingi că nu dansezi, în timp ce eu mă împiedic de hainele pe care le lași în urmă.
Și ochii erau obosiți, poate puțin distrași.
Vii, dar tot nu vorbești.
Astept cu nerabdare, scuze sa nu mai incerc.
Îmi întind mâna către tine chiar dacă după aceea știu că este greșit să mă întreb dacă răul pe care mi-l fac poate dura timpul unui sărut pentru a încerca din nou fără ca inima să-mi poruncească.
Mă faci să stau pe margine, apoi mă împingi mai jos.
Daca ma uit la tine atunci nu sunt bun, zic ca da, dar nici nu incerc. Poate ți-e frică să te arăți.
Ți-e frică, ți-e frică să te arăți.
Ți-e frică.