Mai multe piese de la Umberto Tozzi
Descriere
Producator: Gianluca Tozzi
Compozitor: Umberto Tozzi
Compozitor: Giancarlo Bigazzi
Versori: Umberto Tozzi
Liric: Giancarlo Bigazzi
Versuri și traducere
Original
La luce del mattino, le grida di operai, sul dito un maggiolino.
È primavera ormai.
E apro le finestre, il glicine è già qui.
Il mondo si riveste come ogni lunedì.
E l'orizzonte è libero come un amante che fa il grande senza accorgersi che prigioniero è.
Dimentica, dimentica che il dispiacere scivola, la mia paura è vivere, uscire, amare e ridere.
E non volare adesso giù perché accanto a me non ci sei più.
Penso un po' a mia madre, quella sua mania.
Diceva: più lavoro, più i soldi vanno via.
E vanno le stagioni come motociclette, giovani sbocconi finché una vita smette.
Dimentica, dimentica, t'accorgi un giorno che quelli che ti capiscono son tutti dietro a te.
Dimentica, dimentica che il dispiacere scivola, la mia paura è vivere, uscire, amare e ridere.
E non volare adesso giù perché accanto a me non ci sei più.
Perché accanto a me non ci sei più.
Grazie!
Traducere în română
Lumina dimineții, strigătele muncitorilor, un gândac pe deget.
Acum e primăvară.
Și deschid ferestrele, glicina este deja aici.
Lumea se îmbracă ca în fiecare luni.
Iar orizontul este liber ca un iubit care se comportă grozav fără să-și dea seama ce prizonier este.
Uită, uită că tristețea alunecă, frica mea este să trăiesc, să ies, să iubesc și să râd.
Și nu zbura acum pentru că nu mai ești lângă mine.
Mă gândesc puțin la mama, acea manie a ei.
El a spus: cu cât muncesc mai mult, cu atât trec mai mulți bani.
Iar anotimpurile merg ca motocicletele, magazinele tinere până când o viață se oprește.
Uită, uită, îți dai seama într-o zi că cei care te înțeleg sunt cu toții în spatele tău.
Uită, uită că tristețea alunecă, frica mea este să trăiesc, să ies, să iubesc și să râd.
Și nu zbura acum pentru că nu mai ești lângă mine.
Pentru că nu mai ești lângă mine.
Multumesc!