Mai multe piese de la Umberto Tozzi
Descriere
Producator: Gianluca Tozzi
Compozitor: Umberto Tozzi
Compozitor: Giancarlo Bigazzi
Versori: Umberto Tozzi
Liric: Giancarlo Bigazzi
Versuri și traducere
Original
Non sono stato mai più solo di così.
E molto ma vorrei che fosse presto lunedì.
Come gli altri insieme a me per fare la città.
Come gli altri chiusi in sé che si aprono al sole come fiori quando si risvegliano, si rilassano, quando escono, partono, arrivano.
Ci somigliano angeli e avvoltoi.
Come specchi gli uni ai vuoti perché gli altri siamo noi.
I muri vanno giù al soffio di un'idea.
Allah come Gesù in chiesa dentro una moschea.
E gli altri siamo noi.
Lidiacamente eroi lasciamo indietro pezzi di altri noi che si aspettano e si chiedono perché nascono e subito muoiono. Forse a Londra, forse in
Africa ci sorridono di malinconia.
Tutti vittime e carnefici e tanto prima o poi we are all the same.
Quando cantano, quando piangono gli altri siamo noi, siamo, noi siamo noi.
We are all the same.
Quando nascono, quando muoiono gli altri siamo noi, siamo, noi siamo noi.
Noi che stiamo in camper o in deserti, in appartamenti e di tranquillità, lontani dagli altri ma tanto prima o poi gli altri siamo noi.
We are all the same.
Sì, gli altri siamo noi fra le idiote in blu, ragazze in farmacia che ormai non ce la fanno più, famiglie di operai licenziati dai robot e zingari dell'est in riserve di periferia.
Siamo tutti vittime e carnefici e tanto prima o poi gli altri siamo noi.
In Estonia, in Sudafrica gli altri siamo noi, siamo, noi siamo noi.
We are all the same.
Quando parlano, quando sperano gli altri siamo noi, siamo, noi siamo noi.
We are all the same.
Traducere în română
Nu am fost niciodată mai singur decât asta.
Și multe, dar mi-aș dori să fie luni devreme.
Ca și ceilalți împreună cu mine pentru a face orașul.
Ca alții închiși în ei înșiși care se deschid spre soare ca florile când se trezesc, se relaxează, când ies, pleacă, sosesc.
Îngerii și vulturii arată ca noi.
Ca niște oglinzi unul pentru altul, pentru că ceilalți suntem noi.
Pereții se dărâmă cu suflarea unei idei.
Allah ca Isus în biserica din interiorul unei moschei.
Iar ceilalți suntem noi.
Eroi lidian îi lăsăm în urmă bucăți de alții care așteaptă și se întreabă de ce se nasc și mor imediat. Poate la Londra, poate în
Africa ne zâmbește cu melancolie.
Cu toții suntem victime și călăi și mai devreme sau mai târziu suntem cu toții la fel.
Când ei cântă, când alții plâng, suntem noi, suntem, suntem noi.
Toți suntem la fel.
Când alții se nasc, când mor, ei sunt noi, ei sunt, noi suntem noi.
Noi cei care stăm în rulote sau în deșert, în apartamente și în liniște, departe de alții dar mai devreme sau mai târziu suntem ceilalți.
Toți suntem la fel.
Da, ceilalți suntem noi printre idioții în albastru, fete din farmacie care nu mai suportă, familii de muncitori concediați de roboți și țigani din Est în rezervațiile suburbane.
Cu toții suntem victime și călăi și mai devreme sau mai târziu suntem ceilalți.
În Estonia, în Africa de Sud, ceilalți suntem noi, suntem, suntem noi.
Toți suntem la fel.
Când ei vorbesc, când alții speră că suntem noi, este, noi suntem.
Toți suntem la fel.